Un copac sunt

Un copac sunt,
Cu crengile desfrunzite de ani,
Îngreunate de înţelepciunea tuturor toamnelor.
Un copac sunt,
Rodind solitar pe culmi aride
Cu rădăcinile întinse până la capetele nemărginirii.
Un copac sunt,
În calea vânturilor şi a înstrăinării,
Popasul călătoarelor fiinţe ,în zborul către regăsire.
Un copac sunt!
Nu te lehămezi de urâţenia ramurilor noduroase,
Nu-ţi întoarce ochii de la cioturile bătrâne,
Prin seva port iertarea şi iubirea tuturor pădurilor lumii.
Un copac sunt;
Statornic mă hrănesc, eu primul,
Din razele de soare ale celor ce gândesc mai sus de mine.
Dar sunt un copac,
Nu doar când vii să-ti odihneşti sufletul îndurerat lângă mine,
Sunt şi atunci când în sufletul meu sunt scorburi 
şi te caut să-mi oblojeşti rănile
Şi te aştept în seceta idiferenţei celorlalţi
Şi atunci...
Tot un copac sunt!