m-am prins cu Dumnezeu de gat

M-am prins cu Dumnezeu de gât
el își râdea nebun de mine,
cu chipul prins între oglinzi 
schimonosit de uri și vine
am înțeles de ce râdea...
în nebunia-mi furioasă
eu mă luam de gât ...cu mine.

seara de iarna

.
Păși apăsați pe umerii nopții
Scârțâie umbre pe ivărul porții
În liniștea serii cât veacul de mare
 Eu totuși îți simt venitul agale;
Sub stele prelinse, câlcând pe cuvinte,
Zăresc o frântură de-un mers înainte
Purtându-și credința în sacul de lână
Și colțul din mine ce încă atârnă
De gândul iudeic ce caută vină
Candelei rămase fără lumină.
Tu iartă-mi suspinul și-apoi resemnarea
Și -aprinde cu iască de doruri cărarea
Pe strană și imnuri ,pe ivărul porții
Lucească iubirea tăcută a nopții!

catren de iarna

E-albastră de albă ce-i zarea. Și fulgii și sufletul meu
Și parcă ne uită uitarea și parcă-i mai alb Dumnezeu
Arzându-ne sceptic obrajii cu gerul a mii de-ndoieli...
Și parcă a nins prima oară! Sau poate ninsese și ieri?!