Powered By Blogger

sabato 20 febbraio 2016

Reintoarcere in timp

Îmi bate soarele-n amurguri
Reînviind sub tâmple sure
Întreaga mea copilarie,
Povestea mea în astă lume.
Frânturi de-nțelepciuni necoapte,
Născând un cânt fatal de Circe,
Descătușează gânduri  moarte
De pe catarguri prea nătânge.
Secunde frăgezând trecutul,
Ecou de râs pe topogane,
Retrimițând apoi, despotic,
Sub arcuri de crepuscul ,anii.
Nici nu mai stiu,de-atâtea timpuri,
Copil de-am fost și sunt bătrână,
Ori m-am născut deja prea veche
Și mă renasc copil, în glumă.

giovedì 18 febbraio 2016

Ploua în gară.

Un șuierat departe , lumini sfidând în zare,
Reci picături de ploaie și timpul evadat
Gonind pe șine lucii,cărări fără hotare
Se sting tăcut în zare sub lame de asfalt.
Și eu?!În umbra ploii ,tot scad și număr pomii
Și geamuri aburite de oameni încă vii...
Și socotesc în minte , mirându-mă apatic:
Atâta forfoteală ,doar pentru a trăi!?
.
Un șuierat aproape.Un trenul ducând o viață,
Pe-un drum plătit cu anii întregului destin.
Ridic stingher o palmă, și-aștept ca pe-un adio,
Să-mi scrii pe ea răvașul acestei amintiri,
Apoi?!...
Apoi, doar calea dreaptă și-o șină ne despart,
Doi călători sihastri râvnind același loc,
Tot ce-as lua cu mine, spre ultima oprire,
E geamantanul antic,cu clipe ghemotoc,
Pe care din greșeala în gară l-ai uitat.
.
20.09.2014

martedì 9 febbraio 2016

Calatorului

Drumețule ,întoarce-ți fața
Spre drumul ce ți-a fost viață
Și din bătătorirea vremii
Fă-ți coliere de povață.
Și presărat cu urme calde
Tot drumul lasă-l moștenire
Ca alții să pășească-n tihnă
Pe calea grea a nemuririi.
Umbriri de spaimă și osândă
Să lași în urmă, fără teamă,
Tu înțelept colind al lumii
Ești un destin ajuns la vamă.
Ne vom vedea cândva, aiurea,
Pe drumul celor fără moarte,
Tu să aduci frânturi de vise
Eu să creez povești deșarte.
Vor râde viii ,ca nebunii,
De cei puțini ce cred în soartă,
Dar ce știu ei?! cum soarta lumii
În vorbe de poeți se-nnoadă!
Tu călător ,înalță fruntea
Spre cei ce vor să pară zei
Și-arătă-le acum,spre pace,
Că ești mult mai etern ca ei,
Că doar un drum,cel cu osândă,
E calea dreaptă spre aflare
Și doar un călător prin cazne
Găsește mersul spre hotare.