Doamne, uite ce m-am gândit!

Doamne, m-am gândit mult. M-am gândit
Să îți cer și eu ceva, să-ți cer o aripă de timp,
Nu știu ce-am să fac cu ea, dar parcă aș ține-o strâns
Cât timp toți ceilalți îți cer să aibă
Rămâne o grămadă de spațiu liber pe pământ
Și aș putea învăța să zbor cu ea
Până la tine, până dincolo de infinit.
Nici nu-i așa departe...
Cât timp ceilalți îți cereau să aibă
Eu m-am tot rotit singură prin mine
Și am dat de poarta care duce la tine.
Așa că îți cer și eu ceva:dă-mi o aripă de timp!
Să zbor în tăcere prin labirintul sufletului meu
Până la tine.

clipe de ceară

Știe cineva unde se duc clipele
îmbrăcate cu visele mele?
Cu aripi furate din scrinul timpului
și lipite cu ceară,
pecete efemeră peste tainele mele, 
zburând tot mai sus și tot mai periculos
de aproape de soare.
Știe cineva unde cad clipele
despuiate de gândurile mele?!
Mi-e teamă să nu le înece veșnicia!