perpetuum nobile

Eu sunt o cale fără sens opus
o monotonă, unică distanță
de la geneza lumii spre apus
scânteie într-o infinită rază.
.
Un ochi de geam fixat spre Univers
furând din taine veșnic interzise
neînțeleptul miticului vers
ce-a generat înțelepciuni proscrise.
.
În echilibru peste-acest neant
o cumpănă de clipă suspendată,
puls inimilor care n-au secat.
de setea vieții veșnic însetată.
.
Și dacă voi nu mă vedeți așa,
ori nu e loc de mine-n altă parte
eu totuși sunt!..acolo, undeva
în infinit ,o umbră încă arde.

Tinerete stai

Seară liniștită și senină, să aveți.

.
Șopote de clopote,
nopți lăsate slobode
frământări și ropote...
tinerete,...stai!
.
Gânduri fără hamuri
sărutări la geamuri
viață fără dramuri
tinerețe,...stai!
.
Dar din somn trezită:
uliți părăsite
inimi străpezite
amintiri cerșite,
de iubiri sfârșite.....
bătrânețe...vai!

Nici nu-i...

Nici nu plouă, nici nu-i rouă,
Nici pustiu să rupă-n două
Un destin mereu în fugă
Desenat de-o mână ciungă.
.
Nu-i nici soare ,nu-i nici lună
Nici vreun semn de viață bună,
Să-mi lumine căi bătute
Prin hățișuri neștiute.
.
Nu-i nici astăzi și nici mâine
Timp s-ajungi până la mine,
Mintea mea prostesc socoate
Anotimpuri fără roade.
.

Nu-i nici rău, nu e nici bine
Totul e așa cum vine
Dintr-o lume scris-anume
Pentru suflete cu nume.