Când pașii mei desculți vor fi bătrâni
Iar asta se va întâmpla mult prea curând!-
Pentru a simți respirul Terrei în plămâni,
Voi, să nu-mi amintiți forțat că sunt aici
Lăsați-mă să duc pe tălpi pământul meu
Acolo unde s-a născut și el, acolo sus, la stele.
Și eu am să vă răsădesc pe toți, mărturisind
Spre Marea Amintire-a erei mele.
Eu n-am să vreau să-mi amintesc nimic,
Decât c-am răsărit și-apoi m-am stins
Bătătorind geneza mea de lut
Ca s-o transform în pubere de stele.
Și pentru c-am să uit, probabil, tot
Puneți-mi voi pe-ascuns în buzunare
O toamnă- o primăvară și-un apus,
Un munte, o mare și-un poem frumos
Și câteva scrisori cu ce-ați dori
Să știe Infinitul despre noi
Noi, punctu-acela-atât-de-ndepărtat,
Când trist, când zbuciumat, dar luminos
Tot orbitând prin fantezii albastre..
Spre Marea Amintire-a erei noastre.
22.11.2020
