Ganduri razlete

1.In pamantul cunoasterii semintele sufletului vor incolti pana la urma.

Neinchinare

Eu nu mă plec nici nu mă-ndoaie anii
Și nu tresar când cumpăna trosnește,
Nu fug din calea arșiței nici ploii
Și nu văd noaptea umbra ce foșnește.

Eu nu mă tem de moarte nici de ură
Stau ca un stâlp infipt in vitregie,
Mi-i vântul martor si credință focul,
Că peste tot si toate eu sunt vie.

Eu nu-mi îndoi genunchii a cădere,
Nici fruntea nu mi-o plec a umilință...
Și-atunci de ce mi-e sufletul in două?!
Și fiecare pas de ce îmi e căință?!

Eu nu mă plec ,nici nu mă-ndoaie anii
Caci fără tine anii nu mă percep ființă.

SCRISOARE PRIMAVERII

Trecut-a toamna risipind farame

 De frunze moarte-n clipa invernala,

Azi orizontul tanar imi sopteste

Ca va fi iar o alta primavara.

Si ochii-ncep timid sa lacrimeze

Din reci cristale inviind lumina,

Imi bat prin ganduri muguri de speranta

Si raze de pacate dulci, retina.

De mai sunt vie si mai simt parfumuri,

De flori de mar si frunze de zapada,

E doar pentru ca nu ma tem de moarte

Si-am invatat sa ma intorc la viata.

Petale de ciresi, amanti statornici,

Intai de toate mie imi presara

Dorinta de-a fugi printre troiene 

De ghiocei si flori de primavara.

Un plop batran se-ntoarce din osanda

Si-si scartie din radacini eternul.

Hai, vino sa culegem primavara!

Si-ndragostiti sa-i vindem scump misterul.

O draga mea, iubita primavara!

Iti scriu intaia oara o scrisoare.

Tu iarta-ma si sa-mi raspunzi in graba,

Cu-o salba de iubiri la cingatoare.

17.02.2013

Nostalgia marii

Sarutul fiecarui val de mare

Ne-a-nvaluit in spume-nlantuirea,

Corali zeesti ,arzandu-ne pe buze

Au sigilat in noi, pe veci, iubirea.

Din palme de nisipuri miscatoare

Reci perle-n parul meu acum se-nsira,

Blestemul scoicilor, ramase fara fala,

In rosuri de apus au stins lumina.

Apollo insasi ,martor fericirii

De-a ne iubi acolo  printre valuri,

Pecete-a pus ,mistificand pe ruguri

Un singur trup nascut... din doua maluri.

27.09.2011

iubiri tomnatice

Ard frunzele, troine de culoare,
Copacii dezgoliți se rușinează,
Și-n toate crengile văd suflete mirate
De frumusețea toamnei la amiază.
Se-aprind în zare parcă si ulucii,
Ii biciuesc cu lăcomie macii
Și ingerii deschid candid portaluri
Prin care triluind își cheamă magii.
Un pictor rătăcit, prin câmpuri aspre,
Pe șevalet rămas fără culoare,
Privește cum sunt toate prinse-n valsuri,
Și azuriul cer dansând cu flori de soare.
Mă-nfrupt și eu din joaca siderală
Și strâng la piept icoana sfântă-a toamnei,
Pe pleoape las să-mi cadă fructe coapte
Si-n mers mă-ngân cu sălciile-doamne.
Bejanii cârd  de frunze si de gânduri,
Îndrăgostiți reinventându-și anii,
Ce-aș mai fugi cu ei din astă lume...
Iubindu-te etern sub vălul toamnei!!!

8.10.2012 Firenze

Amantilor

Deschide-ți palma! lasă-mă să plâng,...
E prea târziu acum să cer iertare
Că am trăit, prin trupuri respirând,
Furate clipe printre reci altare.

Cearșafurile albe vor păstra
Ceva din vina noastră fără vină
De-a fi trăit rătăcitor,cândva,
Secunde dintr-o patimă divină.

Închide ochii! lasă-mă să spun
În loc de un adio,înc-o glumă...
Și-oftatul trist sub buze să-l răpun,
Să-mi amintesc de tine pân-la urmă!

Știu...vei pleca,se va sfârși curând
Așa cum a-nceput,ca o furtună,
Îmi va rămâne palma ta să plâng
Și chipul tău să-mi strige noapte bună.

Și ochi în ochi destinul ne-o uita
Când ochii tăi îmi vor fi lună plină
Iar mâinile în van vor căuta
Căldura mâinii ce le-a fost stăpână.

Deschide-ți palma! lasă-mă să tac,
Tăcerea să ucidă-această vină,
De-a fi iubit nebuni un sfânt păcat,
Trăind zeește-o dragoste păgână.

2003

Chemare

Preschimba-te in farul meu de noapte,

Calauzeste-mi pasul obosit,

Prin frunzele copacilor,in soapte,

Sa te strecori nestingherit.

     Deschide-mi drumul c-o lumina pala

     Sa vad desisul ce se-ntinde-n timp,

     Padurii care seamana c-o sala

     In care un actor s-a pripasit.

Cand ,printre zambete platinizate, 

Va rasari o sfera cu alai,

Tu lasa-ma sa trec...tot mai departe,

Sa caut undeva un colt de rai.

      Preschimba-te padurea mea nocturna!

      De vrei in flacara sau in cismea...

      Si dintr-un colt de lume...ca o turla,

      Sa te amuzi de ratacirea mea.

                  S.Dornei. 1989

Judecata

Cat de multe cuvinte am invatat sa tac,

Cate soapte am inchis in tainitele sufletului meu,

Cat de des am renuntat sa ma revolt

Impotriva iadului ..din gandurile voastre!?

Cat de des!......Cat de des!

Cat de usor v-am iertat pe voi ,de atatea ori,

Calatori nestatornici ai efemerei vieti pamantene,

Doar sa va las iluzia ca eternitata ..exista?!

Sa va amagiti ,inca un veac, ca eternitatea va apartine...

Cat de usor!?.....Cat de usor!?

Si,vai ..ce greu imi este sa ma iert acum,pe mine,

Pentru toate aceste lasitati...de dragul vostru!

Pentru toti cei care s-au mintiti ,ca pot zbura...

Si si-au frant aripile de prima dezamagire.

Cat de las!?......Cat de las!?

Ce nebunie ,sa intorc clepsidra tocmai acum

Cand frica de a va pierde, pentru ca va spun adevarul,

E mai grea si mai fermacata de potiunea regasirii cu voi

Mai presus de reguli  si canoanele propriei morale...!!!!!

Ce nebunie!?....Ce nebunie!?

Hmmm!...insa sunt ,doar ceea ce sunt...unul dintre voi,

Gresind universal....dar vai!...cat de des,cat de usor ..cat de las!?

Rapsodie

Si ploua-ncet in gandul meu,

Stropi reci , cadente fara vers,

In cheia Sol,in cheia Fa,

Taceri de ore, fara sens.

Si cad diluvii-n drumul meu,

Din lacrimi nerostite-n plans.

Bizara muzica de seara

Cu note dintr-un suflet trist.

23.09.2012

Cioplitorul de destine

 O, Tu, sculptor meschin

Risipindu-mi in cioburi 

Destinul,

Tulburând inutil somnul zeilor,

Ucigând cu dalta-ți rece

Credința.

Pun rămășag că prețul

Eternului tău geniu sunt eu...

Ființa.

Coroana ta de lauri

Impletitură a viselor mele uitate, cu

Timpul.

Firenze 19.august.2012

Elegie mainilor

O elegie doar pentru ele :
mâini-artă, mâini-culoare
mâini-sărut.
Culori nevăzute de nimeni,
mâini-gânduri, mâini-trudă,
mâini-durere.
Când toți poeții slăvesc ochii,
ele tac:maini-taină,mâini-mărturie.
Când trubadurii slăvesc buzele iubiților,
ele așteaptă:mâini-putere,
mâini-întelepciune, mâini-răbdare.
Când îngerii își poartă sufletele acasă
ele tac:mâini-rugă, mâini-slavă,
mâini-tăcere...
O elegie din flăcari și pământ...
Doar pentru ele:mâini-suflet,
mâini-credița,
MÂINI.

Firenze 30.01 2012

APUS

Acum mă desprind, ma desprind din tine,

 Eu sunt o frunză mereu in bejanie.

Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp.

Mă desprind rani adanci scrijelind.Și-ți simt

ofatatul cum doare.

Arunc in valiza si acest anotimp,

Anotimpul in care am rodit din tine.

Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp

Vreau doar să las muguri să-nvie.Și mint

că plecarea nu doare.

Dar azi mă desprind...toate trec spre uitare,

Icoană de lut...Eu frunză-n bejanie.

Ai fost ramul meu, pentru prea mult timp.

Pe frunte sarutul ti-l simt lacrimand.Si Doamne,

sarutul cum doare!

3.10.2012

Tu si EU

Dincolo de noi sunt taceri parguite

Pe rugul aceluiasi incomplet destin.

Catafalc de credinte mereu pangarite.

Dincolo de toate esti Tu... si sunt Eu.

Aproape de ceruri sunt vise-nghetate

De frigul minciunii ucise in zbor.

Altare de sensuri mereu ratacite.

Aproape de ceruri esti Tu ...si sunt Eu.

Departe de lume sunt clipele noastre

Prin ceata uitarii regasindu-si drumeag.

Toteme de ganduri jertfite zadarnic.

Departe de lume esti Tu ...si sunt EU.

Aici ,langa mine ,sunt goluri imense

De lungi asteptari serbezind in priviri,

Sculpturi de fecioare, sapate in hauri.

Aici ,langa mine, mai sunt numai EU.

5.10.2012

SALTIMBANCUL

Pe-un fir intins la maxim ,

Eu saltimbanc convins,

Pasesc cu nepasare,incet,

Catre abis.

Si Doamne, cate lacrimi

Am reciclat in ras,

Mascat ,de dragul vostru in 

Saltimbanc proscris.

Dar anii-nnoada firul

Si talpile-mi ranesc,

Eu saltimbanc din fire...discret,

Va parasesc.

In lunga-mi cariera 

Am invatat si eu,

Ca saltimbanci mai tineri ravnesc 

La firul meu.

Eh, s-a lasat cortina,

Eu ...saltimbancul-ras

Va-mpart di recuzita...de clown,

Cate-un vis.

9.10 2012

Un copac sunt

Un copac sunt,

Cu crengile desfrunzite de ani,

Ingreunate de intelepciunea tuturor toamnelor.

Un copac sunt

Rodind solitar pe culmi aride

Cu radacinile intinse pana la capetele nemarginirii.

Un copac sunt,

In calea vanturilor si a instrainarii,

Popasul calatoarelor fiinte ,in zborul catre regasire.

Un copac sunt.

Nu te lehamezi de uratenia ramurilor noduroase,

Prin seva port iertarea si iubirea tuturor padurilor lumii.

Un copac sunt,

Statornic ma hranesc, eu primul,

Din razele de soare ale celor ce gandesc mai sus de mine.

Dar sunt un copac

Nu doar cand vii sa-ti odihnesti sufletul indurerat langa mine,

Sunt si atunci cand in sufletul meu sunt scorburi si te caut...

Tot un copac sunt!

12.10.2012

PHOENIX

Am încetat să freamăt si-am încetat să dor

Și-am scris cu stele cerul și am semnat cu-n nor.

Și-am încetat să spumeg, să cred, să tac ,să mor,

Am scris cu arbori țărna și-am plâns-o cu-n izvor.

Voi înceta să  tremur si de dureri să strig,

O să-mi crestez in suflet, cu stele albe-un nimb.

Și sub zăpezi eterne am să-mi aștern mormânt...

Eu...mă opresc din toate, am încetat să pot,

Îmi iau avânt spre lume ,cu lupta ei cu tot.

Când toate vor fi spuse și mistuit- n vânt,

Ve-ți ști că Sunt prieteni , iubiri să vă colind.

Să vă cunosc tăcerea și să vă-nvăț di nou,

Să scriu cu pace lumea și s-o semnez cu EU.

25.decembie. 2012 Firenze 

Cadou de la tine

Ce dar as putea sa-ti cer?!

Sa-mi aduci un fulg de nea,

Din lumea ta inghetata in amintirile mele.

Mare.Si parfumat a iarna geroasa.

Cu franjuri de dantela diafana.

Un fulg complicat si sideral,

Cu filigramuri de viata si joaca.

Sa-mi aduci,doar, un fulg de nea

Desprind de pe crestele muntilor vesnici...

Sau mai bine lasa-l sa pluteasca singur

Si lipit de ferestra sufletului meu,

Sa-mi topeasca ,in soapte,asteptarile.

Nu am alt dar sa-ti cer...

Adu-mi doar un fulg de nea,

Unul fara dureri si fara regrete,

Imaculat si transparent precum fericirea.

Impodobit cu crengi si lumini incandescente.

Luminand ,pana la sfarsit de viata,

Dorintele si sperantele si anii impliniti.

Tot darul pe care-l ravnesc de la tine...

Adu-mi, te rog, un fulg de nea!

Decupat cu sinceritate si precautie

Din sufletul tau mereu calator.

25.01.2013 firenze

Neodihna

Nici asfințiturile revărsate-n zare

Nu mai ajung să-mi ostoiască truda,

E-atât nesomn în jurul meu, că-mi pare,

C-aud cum trupul meu căznește-ntruna.

Azi, nu mai cer nimic, nici o răsplată,

Vreau doar să-mi curgă a zăbavă tihna,

Și-n vene să aud vuind doar noaptea,

Vâscos prin sănge ,să ascult odihna.

Zadarnic caut rime și mă zbucium,

Nici un poem nu  va-mplini speranța,

De-a-mi așeza în palme calde chipul

Și ele să-mi mângîie-ntruna  fața.

Nici rugăciunile, nici razele de lună

Nu mă ajută să-ți ignor dorinta,

De-a-mi hărtui tăcând, din clipe ,clipa

Și bruma mea de pace și credința.  

3.02.2013

Necrolog

Lasati-ma sa fiu trista astazi!

E un ocean nesfarsit de amintiri tristetea,

E apa intunecata de lacrimile sirenelor,

Rapite din mare si ucise in rochii albe

Langa altare.

Lasati-ma sa nu rad astazi!

Vreau doar sa ma rog pentru sufletele

Care au ratacit drumul spre viata

Si in crepusculare valuri indurerate,

Cauta respiratia.

Lasati-ma sa ingenunchiez astazi!

E-atat de necuprins albastru din ochii ingerilor,

Nascut din unirea apelor cu cerul.

Ei doar deschid uneori porti albe, asteptandu-l

Pe urmatorul.

Lasati-ma sa fiu trista astazi!

Gandurile mi se zbat de talazuri intinate.

Cineva le-a rupt aripile diafane si sacre

Si le-a transformat in axe de lut,

Ca tu sa nu pleci.

5.02.2013
Pentru prietenul meu Andrei Marosi

EROZIUNE

Într-un pumn am adunat lacrimile,
Deformate se scurgeau printre degete
Erodând o cale spre sufletul tău 
Împietrit într-o nepăsare inertă,
Dincolo de prăpăstii fără trecătoare.
***

În celălalt pumn am strâns speranțele,
Strivite până la sânge de dorința
Ca tu să mai fi ,măcar o zi ,carne,
Nu o stâncă aridă, ridicând diguri
În fața rugilor mele aprinzând iasca.
***

Doar gândurile își luau zborul,
Lovindu-se în picaje de alte gânduri,
Căzând apoi ,într-o contopire iluzorie,
Pe țărmurile unei viitoare Atlantide,
În bătaia apusurilor roșiatice.
***

Mi-am împreunat apoi pumnii goi.
Și lacrimile și speranțele se topiseră,
Rămaseră doar aspre vânturi austere
Mângâind chipuri trecătore și străine,
Fără dimensiuni și fără pretenții.

Firenze.15.02.2013

INCATUSARE

Mi-ai incatusat inima 

Intre ghetarii nepasarii tale.

Dar ea mai arde si mai doare,

Si mai picura lacrimi de ghiata fierbinte

In uitare.

Mi-ai inrobit inima 

Intre flori perfecte de ghiata,

Dar ea mai stiga si mai bate

Si mai sufla peste diamantatul mormant

Viata.

Lasa-mi inima sa-ti topeasca

Raceala si aroganta adultera,

Cat timp mai poate striga,

Cat timp mai bate.

Cat timp mai doare

Cat timp mai arde...

Las-o sa rupa lanturile cu gust de sare 

Si-ntoarcete cu mine 

Catre soare.

Fi .26.02 2013

DESTINE

Statui turnate-n grabă sub plumbuite ore,
Din patima chemării si gesturi de mirean,
In marmură de roze, săpate cu migală,
Perfectă si firavă imagine lumească...
Aceasta ne e viața, cu timpul ei de strajă,
O prea frumoasă clipă pe un imens cadran.


      Cu trăsături cioplite de-o daltă efemeră,
      Un piedestal de alge si săruri de mărgean,
      Topiti de idealuri si recăzuti in valuri,
      Stingându-ne-n amurguri sub ochiuri reci de geam...
      Acesta ni-i destinul, aceasta voia sorții,
      Prea scurte pentru veacuri , prea lungi pentru un an.


Iar când din bronzul tânar vor mai fi doar foițe,
Am să te-ntreb pe tine, cândva năvalnic râu:
Ce-ai fost mai mult pe lume, artistul sau statuia?
Si cărui timp anume i-ai spus in glumă ,,Eu''?...
Căci chipu-ți de Adonis s-a stins așa in grabă,
De nici nu mai contează dacă-i fost om sau zeu.


14.04.2013
Firenze

ZBORUL

As vrea sa-nvat sa zbor,

Nu de la vulturi...

Nici de la vant,

Ci de la ingerii intruchipati in oameni

Si aruncati in graba

Pe pamant.

Si sa plutesc cu aripile-ntinse

Pana la urma urmelor

Dintai,

Dar nu cu vulturii 

Si nici cu vantul,

Vreau doar cu voi ,in zborurile mele

Etern albastrul marii

Pe ceruri sa-l mangai.

27.01 2013

Copii am fost

Copii eram noi doi, iți amintești?
O inimă bătând în două piepturi,
Frățește împărțeam același măr
Și iarna chicoteam ascunși sub pleduri.

Copii am fost si noi, îti amintesți?
Când ne jucam iertând , cu lumea-ntreagă,
Când adormeam doar să visăm povești,
Și paradisul l-aciuasem în livadă.

Copii am fost , îti amintești de noi?!
Și bine ca atunci ne-aș vrea iar nouă
Și regăsiți in joacă printre ploi
Eu ți-aș trimite-un măr tăiat in două

Copii am fost...tu nu-ți mai amintești!!!
Ți-ai luat acasă inima si mărul,
Ai transformat copilul în ce ești,
Și nici măcar livezii nu-i duci dorul.

Și totuși, de-ți vei aminti cândva
Că si noi doi am fost copii odată,
Jumatea mea de măr va fi a ta
Ca-n două piepturi iarași o inimă sa bată.

1.06.2013

Trec cai salbatici

Trec cai sălbatici galopând spre noapte,
Sfințind apusul gândurilor mele,
In coame-și poartă ploi de libertate,
Lăsând in urmă epoci de mistere.

Copite transformând in pulberi munții,
Imi calcă toate visele sub ele,
Doar roua mai ostoaie setea minții...
Mi-e doar sa fug din lume către stele.

In șeaua lor mă urc, de voie bună,
Cravașe reci mi-s mâinile ce-ndeamnă,
V-aștept pe toti ,la ora cea din urmă
Când îngerii si caii ne condamnă.

23.10 2012 Firenze