Judecata

Cat de multe cuvinte am invatat sa tac,

Cate soapte am inchis in tainitele sufletului meu,

Cat de des am renuntat sa ma revolt

Impotriva iadului ..din gandurile voastre!?

Cat de des!......Cat de des!

Cat de usor v-am iertat pe voi ,de atatea ori,

Calatori nestatornici ai efemerei vieti pamantene,

Doar sa va las iluzia ca eternitata ..exista?!

Sa va amagiti ,inca un veac, ca eternitatea va apartine...

Cat de usor!?.....Cat de usor!?

Si,vai ..ce greu imi este sa ma iert acum,pe mine,

Pentru toate aceste lasitati...de dragul vostru!

Pentru toti cei care s-au mintiti ,ca pot zbura...

Si si-au frant aripile de prima dezamagire.

Cat de las!?......Cat de las!?

Ce nebunie ,sa intorc clepsidra tocmai acum

Cand frica de a va pierde, pentru ca va spun adevarul,

E mai grea si mai fermacata de potiunea regasirii cu voi

Mai presus de reguli  si canoanele propriei morale...!!!!!

Ce nebunie!?....Ce nebunie!?

Hmmm!...insa sunt ,doar ceea ce sunt...unul dintre voi,

Gresind universal....dar vai!...cat de des,cat de usor ..cat de las!?