Inflorire

Ți-am pierdut dintr-o dată mângâierile
Când coapsele frăgezite...
de iarba verde necosită
s-au învelit cu pafumul bujorilor de munte
tresăltând pudic , rușinate
de căldura mâinilor tale.
Și sub alintul sălbatic al florilor ,
indecent de galbene și parfumate,
am devenit o singură tulpină
sub sărutul solar
al bujorilor
înverzind de pasiune
pajiștea sufletelor împerechiate. 

Prin lanul de grau

Prin lanul de grâu cu palmele goale
Și mersul prea slobod de-atâtea poveri
Îmi plimb erezia dorințelor goale,
Când corbii vânează carnale plăceri....
*
Prin lanul de grâu triluind a cântare
Cu fața întinsă spre-albastru mister
Culeg flori de mac, sângerie frustrare,
Sedată cu drogul unei lamei de fier.
*
Prin lanul de grâu calc faguri de lume
Moșind firul pâinii născut din etern
Și-mi unduie timpul, meschină secure,
Prin sufletul verde ,parfum de blestem.
*
Prin lanul de grâu răzbat voci abstracte
O goarnă mă cheamă spre-un alt nicăieri
Vrăjită de glasuri pășesc mai departe
Prin lanuri de grâu ce sfârșesc în tăceri.
 *
Prin lanul de grâu , mercenar de iluzii,
Demult nu mai trece cosașul rebel.
Prea palide crezuri hrănind deziluzii,
Din pâinea iubirii își fac searbăd țel.

Poem de seara , fara cadenta

Care-i diferența dintre apus și răsărit?...
Doar amintirea luminii flagelând orizontul,
Un poker între veșnicie și clipa de trăit
Pe masa umbrelor lumini mizându-și potul.

*

Conturul lunii , umbră trădată de soare,
La porțile serii bat toboșarii zilelor,
În joaca astrală de-a prinsul de poale
Și noaptea și ziua cad pradă trezirilor.

*

Care este apusul și care răsăritul?
Mie îmi pare o cacialma pre-aleasă,
Când truda și pacea descriu veșnic ritul
Eroului zilei, la nunta nopții-mireasă.

*

Între zenit și nadir aceeași pedeapsă,
A timpului veșnic pregătit de plecare,
De-a apus răsăritul azi chiar nu îmi pasă,
Și unul și altul au aceeași culoare.

As vrea sa sarut lumea

Aș vrea să sărut lumea pentru voi

Aș vrea să sărut ploaia, pentru voi,
Culegând răcoarea vieții abia începute
În pocaluri însăilate din buze și anotimpuri.
Cu boabe de rouă drept inele de logodnă,...
Să cunun norii cu iubirea și setea de ploi
În seceta din mine...și din voi..
*

Aș vrea să sărut ploaia pentru voi...ce ziceți?

*

Aș mai vrea să sărut fulgerul ,pentru voi,
Cu scutec de flăcări vii să înfaș nepăsarea,
Pârjolind uitarea sub lovituri demonice de foc,
În hăul din mine și în hăul necurpins din voi,
S-aprind altare cu uleiul divin scurs din lumina
Iubirii din mine...și păcii din voi.
*

Aș vrea să sărut fulgerul pentru voi...ce ziceți?

*

Și la urmă de tot aș vrea să sărut pământul
Zeu nevenerat, botezat de ploi și sfințit de fulgere,
Să-mi lipesc urechea de sufletul lui milenar,
S-ascult adevărata poveste a venirii noastre,
Printre ploi și fulgere, navigând dinspre Univers,
Cu credința în mine...și în voi.

Aș vrea să sărut pământul pentru voi...ce ziceți? 

Un testament

 Când voi pleca spre altă lume să nu mă plângeți pe pământ...
Ajunge-o lacrimă desprinsă din amintirea unui gând,
Și-n noaptea strălucind feroce ,pe-un cer etern de infinit,
Tot numărând noian de stele mă veți găsi într-un sfârșit,
Pălind de-o tainică roșeață, când gândul vostru voi zări
Cum salutând un chip de astru , răceala morții va topi.
Eu vă voi răsplăti rebelă și făra-l zeilor permis
Voi evada din carul mare ,fugind pe-acuns la voi în vis;
Să vă sărut plăpând pe suflet mă voi întoarce înadins,
Și-am să vă cer în schimb să-mi spuneți ce mai e nou în paradis. 

Sarutand marea

În genunchi pe nisipul din fire de astre
Naufragul din urmă ,pe-un val alb de mare...
Răpus lângă țărm de o falsă chemare,
În tulburi lagune printre săruri albastre.

*

Sărut apa marii într-o seară de vară
Furtunile plânse din ochi ,de Apollo,
Și știu că m-așteaptă o barcă ,dincolo
De spumele nopții,între brațe de ceară.

*

O plajă de gânduri fac dorul să doară
Pe pielea oftândă croind hieroglife,
Ascunse dorințe-n maree de clipe,
Un biet lup de mare, visand o comoară!

*

Cu ochii deschiși închizând orizontul
Când marea își poartă refluxul acasă
În stearpa tăcere doar eu sunt rămasă,
Și tot mai departe în mine e portul.

ODA

 Când ultimul gând aprins în candela dorințelor
Nu va mai arde peste înserare,...
transformând în vin rubiniu
Apa mării la orizont,
Când trupurile noastre închise în conchilii blasfemice
Nu vor mai căuta răcoarea unui sărut,
transformând apa sărată în izvor dulce
de aghezmuri nesfințite încă,
e semn că a venit timpul de adio,
că fiecare își va lua jumătatea sa de mare
și ascunsă în buzunarul de la piept
Va călători s-o reverse
pe altă plajă , sărutând altă jumătate
de mare ..străină.

e prea frumoasă și destulă marea
să aparțină unui singur sărut!
Nu crezi?