Sarutand marea

În genunchi pe nisipul din fire de astre
Naufragul din urmă ,pe-un val alb de mare...
Răpus lângă țărm de o falsă chemare,
În tulburi lagune printre săruri albastre.

*

Sărut apa marii într-o seară de vară
Furtunile plânse din ochi ,de Apollo,
Și știu că m-așteaptă o barcă ,dincolo
De spumele nopții,între brațe de ceară.

*

O plajă de gânduri fac dorul să doară
Pe pielea oftândă croind hieroglife,
Ascunse dorințe-n maree de clipe,
Un biet lup de mare, visand o comoară!

*

Cu ochii deschiși închizând orizontul
Când marea își poartă refluxul acasă
În stearpa tăcere doar eu sunt rămasă,
Și tot mai departe în mine e portul.