Pasarea spin

Când vor înflorii măceșii, spuneai,
Păsările spin se vor întoarce a doua oară
Să însângereze zborul inimilor solitare
După același antic ritual al jertfelor fragede....
Când vor lega măceșii rod, spuneai,
Cununi de spini și bache roșii
Se vor așeza pe creștetul amintirilor
Resuscitand sufletele răstignite în ramurile măceșilor.
Când vor îngheța pe ramuri măceșele, spuneai,
Iertările vor fi gata să înalțe spre paradis
Pătimașele ruguri ce ne-au sfâșiat tinerețea
Aruncându-ne dintr-o flacară a iubirii în alta.
Când vor înflorii măceșii.....dar mințeai,
Păsările nu se întorc a doua oară,
Doar zborul timpului plin de spinii trecutului
Ne vatămă cugetul picurând singurătate pe răni,
Și din osânda vremii abia ,abia mai vedem cerul
Printre ramurile ucigătoare ale măceșilor sălbatici,
Îngropați pe veci la rădăcinile uitării.
Plânși din depărtări de lacrimile încă nejertfite
Ale păsărilor spin.

Lutul iertarii

Eu nu mai cred în oameni fără vise
Și nici în mântuirea de păcat
Eu cred în ploi ce spală mâlul vremii...
Iertând prin viață tot ce-i de iertat.

Precum olarul frământând argila
Eu cred în tot ce-i aspru și vital,
Remodelând după lumină firea,
Și-n ruga ostenelii destinul imortal.

Mai sfânt îmi este orice fir de iarbă
Din lut și ploaie viață inventând,
Decât și cel mai pustnic dintre oameni
Pe iarba minții cu tristeți calcând.

Eu nu mai cred în Rai cu porți închise
Și nici în plată pentru-a fi iertat,
Eu cred că până mai ajung la vise
Rămân un plâns de ploi imaculat.

Adieri

Mai ști cum se oprise vântul în părul meu?...
ondulând lanuri verzi de grâu
în marea ochilor tăi.
Mai simți ,din când în când, parfumul meu?
din spice coapte și volbură,
invadându-ți simțurile
până la tremur.
Mai cuprinzi vreodată pustiul de la marginea serii?
când mii de aripi dantelate
aduc ultima ofrandă iubirii
cununând stele pe iazuri.
Mai ști cum rătăcea vântul în părul meu?
bătând în răspăr
înrobit de apele verzi din ochii tăi.
Mai simți , la apus, respirația gândurilor mele?
pârguind prea devreme
crude sentimente,
secerate
de seceta nepăsării
și plânse de roua dimineților
fără adieri de vânt. Vezi mai mult

Memento infanzia

Întorc o filă prinsă într-un ungher de lume,
Un praf de amintire un vis reconturează
Văd doar o mână mică, murdară , fără nume
Ștergând pe chipul palid o-nlăcrimare trează....

Să prind în grabă mâna?S-o las să înăsprească
Cu țărna strânsă-n palmă duioasa amintire?
Mă uit cum pe-un ceasornic ,vechi ore însemnează
Și-o las să se întoarcă în timpul de-unde vine.

Înghesuită-n mine strâng ce mai e din viață,
Copilul se revoltă cu mâna vrând s-oprească
Crepusculul ce-nghite o altă dimineață
Lăsând la voia vremii o mână îngerească.

Iar vremea trece mută și fără să o doară
Durerea sfântă-a mâinii copilului din mine..
Și-ncet apusul șterge trecutul de pe coală,
Rămân doar eu și lumea și ziua care vine. Vezi mai mult