Mai ști cum se oprise vântul în părul meu?...
ondulând lanuri verzi de grâu
în marea ochilor tăi.
Mai simți ,din când în când, parfumul meu?
din spice coapte și volbură,
invadându-ți simțurile
până la tremur.
Mai cuprinzi vreodată pustiul de la marginea serii?
când mii de aripi dantelate
aduc ultima ofrandă iubirii
cununând stele pe iazuri.
Mai ști cum rătăcea vântul în părul meu?
bătând în răspăr
înrobit de apele verzi din ochii tăi.
Mai simți , la apus, respirația gândurilor mele?
pârguind prea devreme
crude sentimente,
secerate
de seceta nepăsării
și plânse de roua dimineților
fără adieri de vânt. Vezi mai mult

Nessun commento:
Posta un commento