De-am înțeles(nou)

A fost frumos cândva în ce sunt eu
Neînțeles, misterios, tăcut și rece,
Azi totul are sens e complicat și greu
Pe-o muchie de timp îmi stă ființa,
M-am risipit și n-am crezut că tocmai ei
Ei anii mei, neprețuiți când trebuia
Îmi vor ucide-n taină frumusețea

Mi-ai mai rămas doar tu să-mi oglindesc,
Ca într-un ciob de geam ce n-are lege
Iubirea, sensul, gândul și tristețea,
Și ce păcat c-am înțeles târziu
Că omu-i mai frumos când nu-nțelege.

Noiembrie, doar el...(nou)

Noiembrie, doar el...

Plouă peste lume,
aceleași lacrimi plumburii
aceleași amintiri expirate,
doar oamenii, doar ei,
se minunează de fiecare ploaie,
ca și cum ar vedea un cer plângând
pentru prima oară.
Poate pentru că dorurile lor sunt mereu noi,
poate pentru că le lipsește albastrul bolților
sau poate doar pentru că uitarea e omenească
și au uitat cum ploua altădată
peste lume,
mereu aceleași lacrimi
mereu aceleași nostalgii expirate.
11.11. 2018.