Ipocrizie

Purtăm aceeași mască,
în iubire, în religie, în idealuri,
până când primul dintre noi trădează
și iese de sub masca ca să vadă
cum dincolo de ea se proiectează
iubirea sau religia sau visul
și-alege să aleagă altă mască
și-n timp ce noi îi spunem trădător
o altă lume, alt chip comun de plastic
îl vor numi entuziast,, de-al lor”.
Altă iubire, alt crez, alt ideal, o nouă mască,
și iar și iar un trădător, aceeași bască,
în lumea lor comună nu contează
nici cine ești, nici chipul tău, nici zeul
în care crezi trezit de dimineață.
Ești figurantul utopiei lor.

Pagină din artea vieții

Cine-ntoarce-n cartea vieții
filele deja citite?
Care zeu orbit de patimi
le răsfiră înainte?
Slove tinere, zălude
Slove vechi cu mers greoi
Aruncate la grămadă
Într-un text comun și searbăd
cum am fost, de fapt, și noi
Slove firave, ucise
pân-a fi pe cer o rază
Care zeu nebun le curmă
chiar la început de frază?
Rar o slovă aurită
domină un veac de pagini,
Rar o inimă trezită
o istorie semnează...
Plictisit de cartea vieții
Sau sătul de-a tot alege
Din destinul ei, destine,
Care zeu nătâng decide
ce se șterge, ce rămân?
Cine l-a ales pe dânsul
să citească despre mine?

Ce dacă....

Ce dacă toamna lasă copacii reci și goi?!
O altă primăvară le va redea speranța
Doar oamenii rămân goliți și desfrunziți
De suflet, de iubire, de lume și de viață.

Doar pentru ei zadarnic se logodesc bigam
Atâtea anotimpuri, sub mitre de verdeață.

Autumnă

Eu n-o să mă mai plâng de înc-o toamnă,

Sunt mii de toamne scurse-n gena mea

Ce-au șiroit, ca și de-această dată,

Scăpând mișele sub un pled de nea.

.

Ca un bariton obosit de cânturi

Las vântul s-o jelească-n legea sa.

.

Pe tâmpla vremii-o buclă-ncărunțiță,

A unei toamne duse, nu știu când,

Am să o prind cu-n ram de frunze moarte

Să n-o desprindă-n zbor, cocori plecând.

.

Ca o soprană ce-și falsează gama

Las ploaia s-o deplângă răpăind.

.

Am să te țin de mână înc-o toamnă,

Cât încă ești în gena mea un dor,

Și-am să te strâng la piept așa de tare

Îmbrățișați să ne topească-acest decor.

.

Ca un tenor abia ieșit la rampă

Te las să-i cânți o odă-n do major.

14.09.2019