Nu mi-a fost dat să-nvârt ițele lumii,
Și după degetar să țes răbdarea,
Să-mi fac un voal de consistența brumei
Să-mi fie descâlcită veșnic calea.
.

N-a fost s-adun coconii fermecați
Ca în mătăsuri să-mi îmbrac visarea,
Menirea mea a fost să șlefuiesc granit,
Să-mi sap în stânca timpului cărarea.
.

N-a fost să fie altfel! Și de-ar fi?!
Cu chihlimbaruri mi-aș orna viața?
Nu cred! Cu dalta aș răni mortal
Pe aripă de fluture, mătasea.
.

Că n-a fost dat să-mi fie drumul fin,
Ci aspru precum firele de in.