despre anotimpuri

fulgere scăpate din cadrul timpului
desenând arabescuri bizare
la poalele orizontului...
culori alese , parcă anume,
să deosebească clipa de veșnicie
și veșnicia de noi.
Și fiecărei culori

 călătorii,

i-au dat numele 

unui anotimp.

Furtunile nu dor

Am aripile-ntinse, dincolo de furtuni
Furtunile nu dor, furtunile înalță,
Sunt plumbuite sfere obturând genuni,
Dincolo de abisurile minții
par minuni...
Furtunile sunt arii ce se-nvață
din cântul zburătorilor comuni.

.
Intre derivă și planare, peste amarele furtuni,
Doar cei cu aripi fine se strecoară,
Cum pe sub val trec surferii nebuni
Ținând oceanul-nemblânzit
în poală...
Când cerul prăbușeste-nchinăciuni
acelui ce cu valul se măsoară.

.
Cu aripi de Icar , trec lesne prin furtuni,
Deh,soarele nu-mi poate frânge zborul,
Căci norii reci și palizi ce-n clipe se strecoară
Țin aripile-ntinse într-un balans sublim,în lumile
de ceară...
Furtunile sunt doar niște cununi
Pe tâmpla celor ce nu știu să moară.

Ai întrebat vreodată?

Ai întrebat vreodată-un demiurg
de ce bat surde clopotele nopții
și-n gândul din-năutrul tău pustiu
de ce porți grija celorlalți
și-a morții?
Ai întrebat vreodată un străin
ce-nseamnă pentru el trecutul porții
destinului de călător pribeag,
printre meandrele meschine-a sorții?

Ai întrebat vreodată un păstor
de-a numărat apusurile toate
și câte lacrimi îi pășesc în zori
sub tălpile scrâșnind a libertate?
Te-ai întrebat vreodată dacă ești
cu-adevărat tu cel sortit să fie,
ori doar mizerul care-a adunat
din versul tuturor
o poezie?

Și dacă tu nu ști și nu te-ntrebi
ce ești și nici ce vei fi mâine,
cu ce curaj mă-ntrebi, înfumurat,
eu cine sunt și ce-aș avea de pus
la zidul vieții tale de ruine?

8.08.2015