Octombrie acesta

Serenda dimineții ăstei toamne pripășite
Lung își țârâie prin frunze notele cam răgușite
Scârțâind o melodramă printre crengile pleșuve
Parodii de fumuri sure prin hogeagurile ude.

Lăutari fără chemare, corbii în alai se-ndeamnă
Ciugulind pe câmpuri resturi dintr-o cunoscută dramă,
Zici că prohodesc într-una moaștele trecutei veri
Înnegrind apusul roșu al vremelnicilor seri.
.
Parcă-ascult întâia oară mersul oilor spre sate
Pledul greu de lănă aspră îl arunc ușor pe spate,
Pledoaria ei îmi pare o plagiatură-ntreagă,
Biata toamnă, biata Circe, în zadar vrea să m-atragă.
.
Am să te aștept la anul, poate-n lunga-ți pribegie
Vei găsi aezi mai tineri, demni de-așa o rapsodie.
6.10.2019