când s-or scutura caișii

 Când s-or scutura caișii,

Doamne, tu să-nchizi fereastra!

să n-ajungă-n prag de ceruri

boarea inimilor triste

printre vânturi rătăcindu-ți

lacrimile în batiste.

.

Când s-or scutura și merii

Tu să-nchizi portalul lumii,

să nu treacă umbra vremii

printre ramurile plânse

soarelui umbrindu-i calea

către veșnicii ascunse.

.

Doar o cale, numai una

să deschizi în ceruri-nalte,

când și oamenii s-or coace

și s-or scutura de toate,

ca să vadă dintre stele

ce-au pierdut trăind zadarnic:

cum se scutură caișii

și cum plâng de fericire

dănțuind peste milenii

risipindu-și frumusețea

toate florile...și merii.

Coroana la botez de îngeri

 Se îngână timp cu fapte, zi cu noapte, om cu om

Veșnicia noastr-adună stări necoapte, de insomn,

Fumegând a nepăsare prin cadelnițe furate

Surogate de tămâie, fariseic parfumate

Să pocească rugăciunea sufletelor fără mir

Pe altarele frustrării din grotescul cimitir.

.

Sus pe scena ignoranței, un copil s-a stins divin

Pentru-n neam tot mai fățarnic, diabolic și meschin.

Ascunzând sub semnul crucii nimbul acru de venin.

Nu! Cel drept, nu cere jertfe! Doar lumină și sublim.

.

Ce religie stâlcită, care minte ipocrită, poate crede că un tată

Își adapă-n plâns de îngeri, dragostea neprihănită,

Cu o altă viață luată?

5Mircea Poeana, Udrea Vali şi alţi 3

păgână

Nici un profet nu-mi poate spune mie

Când se răscoace snopul de răbdare,

Nici farisei înveșmântați în milă

Să-mi vândă elixiruri de iertare.

Mireni ascunși sub ochelari de soare

Că totu-i bine n-au să mă convingă,

Când pentru cei flămânzi infami prepară

Morți nucleare ascunse-n mămăligă.

.

La poarta raiului nu pot cerși tot drepții

Cum au cerșit si-n viața pământeană,

Că de-i așa mă iau de piept cu sfinții

Le cer o Constituție leală.

.

Așa vreau eu să cred în lumea dreaptă

Fără chiaburi cu false inimi calde

Și-aș vrea să pot aprinde-o torță vie

În mintea omenirii-nspăimântate.

Recviem

 Când pașii mei desculți vor fi bătrâni

Iar asta se va întâmpla mult prea curând!-

Pentru a simți respirul Terrei în plămâni,

Voi, să nu-mi amintiți forțat că sunt aici

Lăsați-mă să duc pe tălpi pământul meu

Acolo unde s-a născut și el, acolo sus, la stele.

Și eu am să vă răsădesc pe toți, mărturisind

Spre Marea Amintire-a erei mele.

Eu n-am să vreau să-mi amintesc nimic,

Decât c-am răsărit și-apoi m-am stins

Bătătorind geneza mea de lut

Ca s-o transform în pubere de stele.

Și pentru c-am să uit, probabil, tot

Puneți-mi voi pe-ascuns în buzunare

O toamnă- o primăvară și-un apus,

Un munte, o mare și-un poem frumos

Și câteva scrisori cu ce-ați dori

Să știe Infinitul despre noi

Noi, punctu-acela-atât-de-ndepărtat,

Când trist, când zbuciumat, dar luminos

Tot orbitând prin fantezii albastre..

Spre Marea Amintire-a erei noastre.

22.11.2020

Nu mi-a fost dat să-nvârt ițele lumii,
Și după degetar să țes răbdarea,
Să-mi fac un voal de consistența brumei
Să-mi fie descâlcită veșnic calea.
.

N-a fost s-adun coconii fermecați
Ca în mătăsuri să-mi îmbrac visarea,
Menirea mea a fost să șlefuiesc granit,
Să-mi sap în stânca timpului cărarea.
.

N-a fost să fie altfel! Și de-ar fi?!
Cu chihlimbaruri mi-aș orna viața?
Nu cred! Cu dalta aș răni mortal
Pe aripă de fluture, mătasea.
.

Că n-a fost dat să-mi fie drumul fin,
Ci aspru precum firele de in.

Odă acestui mai

Cum vi se par covoarele de liniști
Căzute printre oameni?
Mie-mi pare
Ca un parfum de regăsite pajiști,
De tânăr liliac scăpat în floare.
E poate mai departe răsăritul
Dar ce culori pierdute,
Azi îmi pare,
C-am regăsit când s-a întors zenitul
Să stea pe cer între pământ și soare?!
Cum vi se pare Terra fără plângeri
De gânduri, de iluzii, de trădare?
Nu vă pare
Că seamănă din nou a cuib de îngeri?
A căror aripi bat fără-ncetare
Ca să creeze unde vii de mare.
Ați observat, o flacără renaște
E farul Venus călăuzitor?
Se pare
Că drumul just el singur îl cunoaște,
Urmat de Carul mic și Carul mare.
Cum vi se par tăcerile astrale,
Sub măști pe chipurile închistate?
Mi-mi pare
O respirație, un panaceu, o stare
O mult prea așteptată vindecare.
2.05.2020

Am văzut azi muguri

Am văzut astăzi muguri,
Se ascundeau de mine,
De jenă, cred,
Sau poate de-atâta frăgezime...
Din întomnarea-mi blândă
Un zâmbet melancolic
Furiș le-am aruncat,
Și i-am văzut pe-agnostici
Cum s-au îmbujorat.
Nu le-am stricat visarea
De a se crede tineri.
Mai bine decât mine,
Ce-am fost o dată mugur,
Cine-ar putea cunoaște
Această-nfumurare,
Când ramul vieții tale
Îți pare veșnic floare,
Mult prea curând și drastic,
Călău al vremii care
Hain te va convinge
C-a fost doar un miraj?