Magnolie

Se-acoperise lacul de petale
Magnolii albe își plângeau destinul,
Parfum de efemeră frumusețe
Arzând tămâie-n candele fragile.
Furați de-această ploaie de splendoare
Nici n-am văzut alt anotimp că vine,
Și mână-n mână ne-am pierdut pe ape
Purtând magnolii albe pe retină.

Leganare

Mi-e dor să-ți lași capul pe umărul meu
Rupând în fâșii colorate amurgurile,
Să-mi răsfiri părul născut curcubeu
Din lumini ce-au descompus săruturile.
***
Ritmându-și ,ca un dute-vino, secundele,
Mi-e dor de scârțâitul prelung al zilelor
Să joace fereastra,pierzându-și măsurile,
Sub ochii deveniți o prismă a undelor.
***

În legănatul acela,curbându-ne trupurile,
Mi-e dor să devină ecou amintirile,
De frunte să simt izbindu-se fluturii
Renăscând ,din crisalide sterpe, iubirile.
***

Mi-e dor să-mi foșnească la ușă pădurile,
Imense fibre vii cununându-ne mâinile ,
Prin timp mesager să-ti trimiți mângâierile
În legănul noptii  să înoade destinele.

Nuntă cu flori de cireș

Ningeau cireșii  tineri  buchete inocente

Cu merii logodindu-și petalele în zbor,

În trene diafane, se cununau sub lună,

Jurându-și rod de viață și veșnicii de dor.



Valsau zălude aripi ,spre noaptea lor de nuntă,

O noapte fără umbre ,o noapte fără zori,

Legându-și jurăminte, cu mărturii de frunze,

De anii-n care lumea vor inunda de flori.



Și pentru prima oară vroiam să fiu petală,

Să leg de altă floare un jurământ etern,

Amară, parfumată, dulceață de cireșe
,
Iubirii dându-i gustul unui parfum boem.

Catren cu maci

Trei maci sălbatici, sângerându-și versul

În seri cu rouă, mi-au adus aminte,

Că doar iubitele cu chip de ceară

Devin eterne.Eu?!... mă sting cuminte.

29.09.2012

Memento

"Sunt drumul rătăcit de zei cândva
Prin ploi de stele căutând pământul,...
Sunt lacrima jelită-n palma ta
Când să rănești împovărai cuvântul.

Ti-aș da ceva din mine ,de-aș avea,
Dar visele au stins ,în șoapte, totul.
Rămân doar eu cu libertatea-mi grea
Să calc ,prin flăcări,necălcate locuri.

Zăpezi bătrâne-mi sunt acum credința,
Tabloul ce-l admiri e doar plecarea
Cu zei păgâni,să-mi regăsesc ființa
În spații reci ,așa cum e uitarea.

Sunt doar soldatu-nvins de căutare...
Iar solda mea e doar o biată carte,
Căci temerile au pus foc chemarea...
Tu ești... dar ai rămas așa departe."

     FIRENZE.5/02/2012

Fumul amintirilor

Fumul amintirilor

Odaia-și desena obscur amurgul
Din fumul așteptărilor trădate,
Pe varul scorojit de pe perete
Însăilând figuri demult uitate.
***

Am încercat să modelez cu grijă
Din fumul diafan spirale strânse,
Figurile se reuneau de-a valma
Readucând la viață chipuri plânse.
***

Coleric aruncam pe ușă fumul,
Cu ochii strânși îl alungam din minte,
El se-ntorcea redesenâdu-ți trupul
Și se-așeza în patul meu, cuminte.
***

Nu știu cum am scăpat de noaptea vie,
Nici cât m-oi fi luptat cu arabescuri,
În zori lumina alungase fumul,
Și au rămas nescrise-atâtea versuri!
***

De-atunci invit la ceas de seară fumul
Să-și joace pe pereți mimate chipuri,
Sperând să-l văd pe cel ce-ți apaține
Pe care l-ai uitat ,plecând, în mine.

15.03.2014

Lotus

Echilibrul frumuseții,
Solitară petală
Deasupra apelor mișcătoare
Gata să savureze
Parfum virgin de adolescență,
Nici efemeră, nici înțeleaptă.
Miracolul vieții legănate pe o frunză,
Stăpânind tainele apelor nimicitoare,
...O floare de lotus am învățat
Sa fiu.

9.03.2014

Ruguri de roua

Și uite-argint de rouă  vie cade,
Plânși spinii rozelor se încovoaie
Cerșind un strop din sângele tău tânăr
Pentru-a repune viața în petale.

Și uite-apusul fumuriu coboară ,
Cortina grea cu falduri inegale
Tot răsăritul pare o minciună,
O demascare-a inimilor goale.

Și uite, mi-am întins letal obazul!
Pe-o palmă de pământ abia arată,
Aștept să-mi crească rădăcini di suflet
Înspre adâncuri mugurii noi să bată.

Și uite! n-am uitat să stau de veghe,
Să-mi prelungesc cât veacul așteptarea
Să văd cum zorii vin mereu degeaba,
Sub tropot anii ți-au închis cărarea.

Și uite, s-au aprins de rouă ochii,
E totul prea bătrân și prea platonic,
Ating cu mâna spinii fără vlagă
Și ultima petală moare-n flăcări.
 10.03. 2014

cand...

Când din luminile înțelepciunii mai rămân doar semiumbre,
Când galbenul lui Van Gogh e doar o rază palidă,
Când stelele nu mai au culoarea viselor noastre,
Când nopțile sufletelor înghit zorii fiecărei noi treziri,
Când...când nu ne-a mai rămas decât trecutul de trăit
Am devenit o natură moartă pe un șevalet al uitării.
Nici cel mai uman geniu nu va cuteza să dea culoare
Unei vieți îngropate în nimic și abandonată în mediocritatea
De a trăi abesent într-un prezent al tuturor .

4 martie 2014

omul de paie

În bătaia vânturilor
destinului,
În arșița părerilor
voastre contradictorii, 
Sub giulgiul tuturor 
regretelor mele..
Eu sunt...
Doar un alt om de paie,
Care din iubire
a prins pe furiș-
fără să gândească
la timp-
..viață.

3 martie 2014