Și uite-argint de rouă vie cade,
Plânși spinii rozelor se încovoaie
Cerșind un strop din sângele tău tânăr
Pentru-a repune viața în petale.
Și uite-apusul fumuriu coboară ,
Cortina grea cu falduri inegale
Tot răsăritul pare o minciună,
O demascare-a inimilor goale.
Și uite, mi-am întins letal obazul!
Pe-o palmă de pământ abia arată,
Aștept să-mi crească rădăcini di suflet
Înspre adâncuri mugurii noi să bată.
Și uite! n-am uitat să stau de veghe,
Să-mi prelungesc cât veacul așteptarea
Să văd cum zorii vin mereu degeaba,
Sub tropot anii ți-au închis cărarea.
Și uite, s-au aprins de rouă ochii,
E totul prea bătrân și prea platonic,
Ating cu mâna spinii fără vlagă
Și ultima petală moare-n flăcări.
10.03. 2014
Nessun commento:
Posta un commento