Fumul amintirilor

Fumul amintirilor

Odaia-și desena obscur amurgul
Din fumul așteptărilor trădate,
Pe varul scorojit de pe perete
Însăilând figuri demult uitate.
***

Am încercat să modelez cu grijă
Din fumul diafan spirale strânse,
Figurile se reuneau de-a valma
Readucând la viață chipuri plânse.
***

Coleric aruncam pe ușă fumul,
Cu ochii strânși îl alungam din minte,
El se-ntorcea redesenâdu-ți trupul
Și se-așeza în patul meu, cuminte.
***

Nu știu cum am scăpat de noaptea vie,
Nici cât m-oi fi luptat cu arabescuri,
În zori lumina alungase fumul,
Și au rămas nescrise-atâtea versuri!
***

De-atunci invit la ceas de seară fumul
Să-și joace pe pereți mimate chipuri,
Sperând să-l văd pe cel ce-ți apaține
Pe care l-ai uitat ,plecând, în mine.

15.03.2014