Ningeau cireșii tineri buchete inocente
Cu merii logodindu-și petalele în zbor,
În trene diafane, se cununau sub lună,
Jurându-și rod de viață și veșnicii de dor.
Valsau zălude aripi ,spre noaptea lor de nuntă,
O noapte fără umbre ,o noapte fără zori,
Legându-și jurăminte, cu mărturii de frunze,
De anii-n care lumea vor inunda de flori.
Și pentru prima oară vroiam să fiu petală,
Să leg de altă floare un jurământ etern,
Amară, parfumată, dulceață de cireșe
,
Iubirii dându-i gustul unui parfum boem.
Nessun commento:
Posta un commento