Leganare

Mi-e dor să-ți lași capul pe umărul meu
Rupând în fâșii colorate amurgurile,
Să-mi răsfiri părul născut curcubeu
Din lumini ce-au descompus săruturile.
***
Ritmându-și ,ca un dute-vino, secundele,
Mi-e dor de scârțâitul prelung al zilelor
Să joace fereastra,pierzându-și măsurile,
Sub ochii deveniți o prismă a undelor.
***

În legănatul acela,curbându-ne trupurile,
Mi-e dor să devină ecou amintirile,
De frunte să simt izbindu-se fluturii
Renăscând ,din crisalide sterpe, iubirile.
***

Mi-e dor să-mi foșnească la ușă pădurile,
Imense fibre vii cununându-ne mâinile ,
Prin timp mesager să-ti trimiți mângâierile
În legănul noptii  să înoade destinele.