Despre ceata

cerul își leapădă mantia 
de lacrimi imature
peste misterele încă necoapte ale lumii.
Sub poalele ei viețile se joacă
de-a prinselea
până când
zorii altui destin
le ascunde chipurile de lut.

Despre morile de vant

săbiile timpului străpung atroce
secundele clepsidrelor ,
falsificând speranțe 
pentru iubirile efemere
ale cavalerului nebun...
când bătaia vântului deja a rătăcit
spre casa eternității
drumul de întoarcere.

Portret de septembrie

Covorul acesta de-un fals ruginiu
Sub pași sovăiți an de an prin calende
Povești despre sufletul lumii pustiu
Sunt semn că încă există septembrie.

.

Mirese-mbrăcate cu voaluri de maci
Pe creștetul zării amurgul mai rece,
Și gândul acela, pe care îl taci,
Sunt semn că septembrie trece.

.

Sunt stoluri ce-și fâlfâie timpul în zbor
Lăsând nostalgii și copaci fără vlagă
Cu vântul ironic, aiurind prin decor,
E semn că septembrie vine și pleacă.

.

Din toate nuanțele notelor calde
Se cântă perpetuu o odă autumnă,
Ceva din tristețea ogoarelor blânde,
Îmi spune că toamna-i o clipă de brumă.

.

Rămâne o veche vedere de toamnă,
Aceeași pictură cu vieți ofilite
Pe mine-n genunchi, lângă tânăra doamnă,
Mă-nlănțuie anii-n culori părăsite.

Scuza-ma, destinul meu!

Scuză-mă destinul meu!
că atât de des ți-am fost nerecunoscătoare,
când tu te sileai 
să-mi croiești haine morale exact pe măsură
și tălpi moi, să-mi fie mai ușor drumul
prin tine.
.
Scuză-mă destinul meu!
știu cât de greu îți este , ca ceva ce-ți aparține
să nu-ți mai slujească la nimic.
Câtă trădare ai simțit! 
scuză-mă!
.
Scuză-mă !
Că în timp ce tu erai absorbit să faci
planuri pentru mine
eu am găsit , din întâmplare,
o viață. Una de trăit.
Miloasă , cum mă ști, m-am oferit voluntar.
.
Scuză-mă, destinul meu!
Că între tine și viață
am ales , din fericire,
greșit.
Intenția nu a fost să te rănesc
ci să ne trăim, 
liberi și fără resturi....timpul.
.
Scuză-mă , dacă eu am reușit!

despre....

Despre jertfe

Ofrandele acelea inutile
pe care zeii nu și le doresc,
dar pe care oamenii le daruiesc oricum,
sperând să răscumpere
ceea ce niciodată nu le va aparține...
veșnicia.

.

Despre îngeri

Aripi croșetate de mâini tremurânde
care au înțeles ,în sfârșit,
că singurătatea este doar o iluzie
a curajului de a trăi
doar pentru tine...

.

Despre cunoaștere

Momentul fatal
când oglinda nu-ți mai arată
cum ești,
ci doar cât a rămas din cel
ce trebuia să fii.

Despre apusuri

ziua își sloboade ultimul suspin
risipind respirul ultimului
bob de lumină.
oftatul acela prelung , al nopții ce vine,
în clopotele sumbre cântă meschin
tristelor făpturi , fără de vină,
serenadele ,
prea multor amintiri.

Rugaciune de toamnă

Doamne! mai colorează un an frunzele!
Mai suflă austre chemari..mai
lasă-mă! 
mai crede-mă! mai dă-mi timp!
mai spune-mi !
Mai spune-mi , o dată , cum să învii iarba,
cum să nu strivesc bruma,
cum să povestesc despre tăcerile
sufletului meu ridat!
Doamne! mai colorează , un an, frunzele!
să nu uit c-am trecut,
și eu,
prin rugini de timp sub cununi de paie.
Apoi...
mai lasă-mă, o dată, să fiu o frunză verde!
pe urmă,
la sfârșit de tot, reînvață-mă cum să nu cad veștedă!
De-atâtea toamne risipite pe pământ
eu am uitat cum.

Despre toamna

frunza lângă frunză ,țes
veșmânt de chihlimbar și iubiri ruginii
cu care am să-mbrac pădurea
când gerul anilor îmi va îngheța
pașii...
pașii aceia făcuți aiurea , la întâmplare,
peste coamele verzi ale tinereții.

Despre lumini si umbre

Umbrele trecutului
transformă
luminile prezentului
în himere ale viitorului
pe ecranul fără lumini și fără umbre
al veșniciei.