Rugaciune de toamnă

Doamne! mai colorează un an frunzele!
Mai suflă austre chemari..mai
lasă-mă! 
mai crede-mă! mai dă-mi timp!
mai spune-mi !
Mai spune-mi , o dată , cum să învii iarba,
cum să nu strivesc bruma,
cum să povestesc despre tăcerile
sufletului meu ridat!
Doamne! mai colorează , un an, frunzele!
să nu uit c-am trecut,
și eu,
prin rugini de timp sub cununi de paie.
Apoi...
mai lasă-mă, o dată, să fiu o frunză verde!
pe urmă,
la sfârșit de tot, reînvață-mă cum să nu cad veștedă!
De-atâtea toamne risipite pe pământ
eu am uitat cum.