Poem scurt

De soare ti-s buzele reci

sarutand,

In amurguri dorinta.

De maci ti-s obrajii fierbinti

ce imi ard,

pana la capatul lumii 

credinta.

Din soare si maci imortali

reinvii...

De soare si maci 

Ti-e fiinta!

 9.02.2013

Efemera

Efemera trecerea ta

spre mine,

Aidoma frumusetii

perfecte si reci

A fiecarui fulg de nea,

Care se stinge

si moare,

Atingandu-ti chipul cald

de atata asteptare.

Calatori prin fiecare alba implinire

suntem,

Atat de efemeri

in vesnicia timpului,

Ca oricare dintre aceste

imaculate beatitudini,

Impecabile sculpturi unice,

create ,

Intru memoria fiecarui an.

Doar miile de saruturi,

Fulgi arzand,

cu arderi de ghiata

adanc in sufletlele noastre.

Doar ele raman

eterne amintiri ,

A trecerii noastre EFEMERE,

Prin lume.

Fi.9.12.2012

Catren III

S-au reaprins luminile în stele, arzând zăpezile imaculate,
Și ceru-aruncă zaruri măsluite peste albastrul visurilor mele.
Acolo ,printre zei, se stinge torța ,păcatelor ce nu pot fi iertate...
Cândva voi lumina și eu omătul ,un înger blând cu aripi prea rebele.

Catren II

E-albastră de albă ce-i zarea și fulgii și sufletul meu
Și parcă ne uită uitarea și parcă e chiar Dumnezeu
Arzându-ne-n taină obrajii sub fulgii curați de-ndoieli...
Și parcă a nins prima oară, sau poate ninsese și ieri?!

Catren I

Nu știu ce destin îmi aduceți sub tropotul greu de potcoave,
Voi demoni ori zei ori himere sau vise ucise, de-o noapte!
Dar știu că m-aș prinde de coame năvală să dau peste lume
Și până la cina de taină s-alerg printre gânduri nebune.

Despre modestie

Este si una dintre parerile mele: cand esti cu adevarat suficient de,, mare'' sa intelegi cat de relativa este ,,maretia'' si cat de profunda modestia , abia atunci iti meriti felia din tortul vesniciei.
Pentru mine modestia este apanajul oamenilor destepti si insemnul divin al genialitatii.
Doar prostii isi vantura in vazul lumii vanitatile si se vad in toate oglinzile perfecti.

Vise de vanzare

Vise de vânzare

Își fluturau sirenic, dezlănțuindu-și dansul
Sub zeci de falduri crețe ,din pastelate sorți,
Țigăncile din visuri, ce ți-au ghicit sortitul,
Vânzând la colțul strazii iluzii pentru toți.

Noi jalnici cumpărarăm opritul fruct serafic,
Și ne-amăgim prostește, călcând peste porunci,
Că-n noi ar face roade speranța cumpărată
Dansând în jurul vremii pe jarul de atunci.

Doar vraja ne mai tine ,ca într-un dans profetic,
Sub poalele-nflorate zăcem atât de goi,
Si cine știe oare cum focul se-ntețeste,
Cănd vântul suflă lacrimi în flacăra din noi!

Își flutură demonic ,tot scânteind spre ceruri,
O ultimă rafală din focul ce-am aprins,
Prezicatoarea râde și-n dans își plimbă bobii,
Spre alt amant coleric ...de așteptări învins.

24.11.2013

Drum in doi

Drum in doi

Fericirea se măsoară așa:
Un pas eu, un pas tu,
Un zbor eu, un zbor tu,
Un vis eu, un vis tu.

Fericirea se scrie așa:
Două urme de pași - același drum,
Două mâini calde - o singură strângere,
Două suflete - o unică îmbrățișare,
Două buze pârguind-- un unic sărut.

Fericirea se simte așa:
Un plâns eu ,un surâs tu,
O vale.
O bucurie eu, un oftat tu.
O culme.
O potecă amândoi,
O cărare fără sfârșit.
Un singur ecou.

Și eu și tu lumină
Și eu și tu întuneric.

Fericirea se identifică așa:
Multe trăiri ,un singur chip,
Multe respirații ,o singură viață...
Toate la un loc
Zile și nopți, chemări si așteptări,
Ape învolburate,
Câmpii de liniște,
Taine arzânde +ntr'un singur fior
Botez divin de trupuri si...
Un singur nume: NOI.

31.10.2013

Cromatica sufletului meu

O imensă cameră albastră este sufletul meu
Cu fereste incolor de luminoase,
Cu fotolii din paie de trecut
Și șezlonguri comode de imaginație.
Am și un candelabru galben,
Cu luminițe parfumate de fiecare răsărit.
Și flori de măces drept ghirlande
Agățate deasupra ușii ce dă spre Univers.
Mai am și o chesea de argint
Cu dulcețuri rare si misterioase
Din fructele tuturor iubirilor împlinite.
Peste toate am aruncat și un voal,
Colorat în violet și alb,
Brodat cu mii de gânduri calde,
Să ascundă divin orice sărut de bun venit.
Ce zici prietenul meu pribeag,
În prea multe și îndepărtate lumi virtuale,
Ai trece pragul camerei mele albastre?

25.10. 2013

Ca doua picaturi

Două picături învolburându-se una pe alta
Ne-a fost căderea printre lacrimile dorințelor.
Despărțite uneori de spinii ispitelor diafane.
Evaporându-se sub fierbințeala fiecărui sărut,
Redevenit nea sub răceala fiecărei indiferențe.
Căutând mai mereu semințele unei alte iubiri
Pe care s-o invie într-un nor ridicat la cer,
Din care alte picături gemene, din alte ploi calde
Să se prăvale îmbrățișate ,învolburându-se una pe alta
Până la sfârșitul iubirilor ,în toate începuturile lumii,
Dând viață fără moarte ploilor născătoare de suflete.

27.10.2013

Gand de octombrie

Gand de octrombrie


Octombrie mi-a transformat ferestrele
În portative ad-hoc,
Pe care lacrimile reci de ploaie
Își scriu cu note aburinde
Simfoniile.
Zi după zi, gând după gând.
O invitație la dans mi-a lăsat octombie,
Cu ritmuri de tango și vals împreunate,
Cadențate de frunze doborâte
De atâtea culori divine,
Transformând amiezile reci
In lecții de balet,
Dor dupa dor,
Îmbrățișare după îmbrățișare...
Până când soarele...
Până când soarele
Va dirija din nou destinul
Toamnei.

20.Oct. 2013

Innoptare

Innoptare

Un pas ,o noapte,un bis neprevăzut
Și actorul își râde de propria viață
Și-n tăcerea cortinelor ce cad
Peste fiecare rol jucat ,pierdut ,netrăit,
El își apaudă lacrimile ce-și cântă
Iar și iar ecoul înăuntrul său
Devenit mai străin decât spectatorul
Din ultimul rând...
Un pas,o noapte , o sală
Actorul își rejoacă rolul de-a trăitul,
Cu capul culcat pe pământul reavăn,
Cu ochii căutând disperați un sufleur
Spectatorul propriului final,
Regizorul propriului spectacol
Gluma propriului suflet...
Tăcerea genialei sale solitudini,
Viață din spatele oricărei cortine.
Un pas ,o noapte...și atât!

Fi. 24.X. 2013

Intoarcere in timp

Îmi bate soarele-n amurguri
Reînviind sub tâmple sure
Întreaga mea copilarie,
Amprenta mea în astă lume.

Lumini de-nțelepciuni necoapte
Același cânt fatal de Circe,
Descătușând memorii moarte
De pe catarguri prea nătânge.

Secunde frăgezând trecutul
Ecou de râs pe topogane,
Retrimițând apoi, despotic,
Sub arcuri de crepuscul ,anii.

Nici nu mai stiu,de-atâtea timpuri,
Copil de-am fost și sunt bătrână,
Ori m-am născut deja prea veche
Și redevin copil în glumă.

În păru-mi alb ,o lună plină
Trișând își joacă calmă potul,
Căci toate visele-mi de înger
I-au fost jertfite întru totul.

Eu nu de bătrâneți am frică,
Trag storuri de-noptări pe geană.
Că n-am să știu, la ceas de ducă,
Să redevin copil...mi-e teamă.

Septembrie

Îmi pare o toamnă decolorată și deasă
Cu moine nostalgice picurând in suflete,
Septembrie in voi  pare-o sadică coasă
Tăind, fir cu fir, din adâncuri, clepsidrele.

Melancolic zăvorâți prea devreme ferestrele
Sub aburi de miresme zac triste ființele,
Septembrie parcă v-a arestat în glastre,
Destrăbălând divin ,de unul singur câmpiile.

Dincolo de galben  si picuri de plasmă
Septembrie nu-i decât un soare sihastru,
Bătându-vă blănd la porți cu arome
Colorându-vă iubirile toate-n albastru.

Mai picură el din ochi ploaie de lacrimi,
Un biet păcătos, sentimental si cuminte,
Dar ține in tolbă podoabe de faguri,
Dulcețuri divine rodind din cuvinte.

Și uite-l cum trece,furișandu-se-n treacăt
Prin foșnet de ruguri aprinse-n dorințe,
Septembrie-i doar un amurg înspre veacuri
E sufletul vostru călător spre-nainte.

Nocturna

Nocturna

E înc-o noapte aspră, la fel ca celelalte,
Descătușați de ore ne așezăm oftând,
Doar vantul de adio mai sulfa in amiaza,
Tăcerii tu-i adjudec ,iar, ultimul cuvânt.

Mansarda stacojie își scutură trecutul,
Din mucegai de visuri parfumuri inventand.
Scrutând iar necuprinsul te-ma revazut o clipa
La vechiul colț de stradă, tutunuri aprinzand.Din streșini se revarsă tristi picurii de apă,
Înveninați de vorbe si de trădări șiroaie,
Din tot ce-a fost romantic ,azi oare ce rămâne?!
O zdreanță dintr-un vers ,rostit cândva în ploaie.

Sunt  pași pe caldarâmuri imprastiindu-mi somnul
Si fara epiloguri , imi readuc in  fata
O usa greu trantita... cazon și fără milă,
Lasand in urma-o dara de searbada speranta.

Întregii lumi sihastre ii mangai capataiul,
Abandonată păcii intr-un răsfăț plăpând,
Odihna leganata intr-un hamac de ganduri,

Pe care rasaritul mi-o va rapi curand.

Miroase-a fum si ceață in pelegrine gânduri,
Paharul cu vin roșu s-a răsturnat a plâns.
Somn lin, nocturnă vrajă, ce îmi redai credinta,
Că mâine-n zori iubirea...nu va mai fi un vis!

15 mai 2013

Cenusa si zbor

Cat timp mi-ai innamolit sufletul
focul din mine a mocnit
palpaind cand si cand,
transformand in cenusa visele
si asteptarie si gandurile.
Dar tu nu sti oare ca cenusa zboara?!
Vanturile sperantei o poarta spre inaltimi.
Tu ai ramas o mana de lut
in asteptarea olarului
care sa-ti dea o forma.
Eu am invatat cum pot sa ma ridic din noroi.
Nu ca o faimoasa statuie
Nu ca un celebru artist,
ci doar ca o mana de cenusa
Luand forma zborului
catre sublim.

17.05 2013

,, Sa nu-l stranesti niciodata pe urs in barlog, pe caine in lant, pe prost la vorba si pe lenes din pat.''...mare dreptate avea.

 

,,Timpul ne apartine doar pentru secundele in care il traim si nu ne mai aprtine din momentul in care incercam sa-l stapanim.''

Revelatie

Revelatie

Prin cioburile de sticlă
ale ferestrei 
cunoașterii ,
am privit curioasă
și temătoare,
ca un copil neascultător,
dincolo.
În timp ce mă apropiam
de raza de lumină,
care strabatea prin
gaura stelată,
am vrut de mii de ori
să mă întorc din drum.
Credeam că dincolo de a ști
nu mai poate fi nimic.
Dincolo insă,
era tot ce mintea mea
oprise
și sugrumase in fașa
începutului meu de
viață:
Adevarul și Infinitul.

Luna plina

LUNA PLINA

Nicicând o lună n-a fost mai frumoasă!
Nici stelele mai însetate de lucire,
Nici sufletu-mi mai pașnic și tăcut,
Nici lupii n-au pândit la fericire...
Nicicând mai mult, nicicând mai mult.

În astă seară eu sunt sora lunii,
Sub străluciri apuse doar umbre de-amintire.
E-o tristă pace ce se scrie-n mine,
Când ghem de fum rămâne din iubire.
De lanțul jurămintelor călcate
Nicicând ca astăzi n-am fost mai legate,
N-a spovedit-o nimeni de păcate,
Punându-i giulgi de ore nechemate
Pe aură, exact la miez de noapte.

N-a spovedit-o nimeni de păcate
Mărturisind în apărarea ei,
Jurând pe craii ce-au dorit-o-n taină,
Necruțători amanți și farisei.

Nicicând nu mi-a fost mai tăcută viața,
Știind că mâine vom fi doar trecut
Nici eu nici luna n-am fost mai asemeni...
Nicicând mai mult...nicicând mai mult.

27.07.2013

Ultima lacrima

Ultima lacrimă

Ultima lacrimă din timpul nostru
s-a scurs.
Argint viu închizând un cerc
al destinului.
Prelinsă încet peste stânci
devenite istorie,
Istoria nostră si încă istoria
tuturor.
Ultima lacrimă din timpul nostru
s-a scurs,
Erodând până la urma urmelor
destinelor
Acea pietrificare prematură
a sufletelor noastre.
Te uită deci cum se prelinge
seacă si rece,
Ultima lacrimă din timpul nostru

Noapte buna

Iti rechiem toate gandurile in asta seara
Intr-un joc plasmuit sub luna stafie,
Sub aripile heraldice ale empatiei pereche,
Ca mai apoi sa ti le retrimit
Cu primul zbor al ingerilor peste pamant
Incarcate de saruturi furisate printre puritati,
Cu buze ruguite de traire si doruri
Apasate orbeste pe fruntea-ti ostenita...
Pana sufletul nu va mai putea indura tacerea
Si va striga universului celor sortiti lor insasi:
Noapte buna! Noapteee bunaaa!
Ca un ecou pervers al unui colt de luna.

Dor de Bucovina

Dor de Bucovina

Se-nșiruie cu fală milenară
Îngălbenite clăile de fân
Ca falnicii străjeri odinioară...
În Bucovina-i anotimp divin.

Petale tot mai stinse de culoare,
Săgeți de aură cioplite-n fum,
Tot cerul Bucovinei e-o chemare
Întruchipată-n dorul meu nebun.

Miroase-a cetină, a gălbiori si iarbă
Și-n gânduri bat tălăngile absurd
Si focul viu de-acasă se preumblă
Prin viața-mi toată ,ca un pașă nud.

Adie timpul cu balsam bucolic,
Din țara Dornelor pân 'la apusul meu,
Sfâșietor de pur si melancolic,
Bucata mea de rai si Dumnezeu.

Se-nșiruie cu fală rece munții
Zeificati ,prin secole pășind.
Exact așa cum  le pictară sfinții
Sunt toate-acasa...numai eu nu sunt!

Nicio veste

Este mult timp de când nu mai vin
vești despre tine.
Olimpul și-a inchis poate porțile 
în mare taină?!
Ori poate ai obosit să tot urci și cobori
treptele mofturilor noastre?!
Este tare mult timp de când nu mai am
vești depre tine!
Sper doar că nimeni nu ți-a încătușat
zborul,
Sper că nu te-ai plictisit să ne tot
convertești!
Pentru că este cam mult timp de când
nu mai știu nimic despre tine...
Sacră si neprețuită IUBIRE a mea.

Acum stiu de ce ard asfintiturile

Acum știu de ce ard toate asfințiturile,
Pentru că sunt jarul zilelor trăite,
Pentru că sunt flăcări călătoare
Care lasă în urmă cenușă de ore ostenite,
In maree de nori somnoroși
Ascunzând marele secret prometeic
Al arderii fiecăruia dintre noi,
Mai roșie decât soarele încins la răsărit
Mai puternică decât căderea în uitare
A fiecărei zile în care am iubit.
De aceea toate asfințiturile ard!
De aceea sper să-ți însoțească seară de seară
Somnul în care îți mistui abisurile sufletului.

Asfintit

Acum știu de ce ard toate asfințiturile,
Pentru că sunt jarul zilelor trăite,
Pentru că sunt flăcări călătoare
Care lasă în urmă cenușă de ore ostenite,
In maree de nori somnoroși
Ascunzând marele secret prometeic
Al arderii fiecăruia dintre noi,
Mai roșie decât soarele încins la răsărit
Mai puternică decât căderea în uitare
A fiecărei zile în care am iubit.
De aceea toate asfințiturile ard!
De aceea sper să-ți însoțească seară de seară
Somnul în care îți mistui abisurile sufletului.
2.08.2013

Navigand

 Navigând

Mi-e sufletul o barcă cu pânze
izbindu-se de toate malurile
pe care am eșuat cu trupul.
Pânzele sfâșiate de rătăciri
îmi descoperă câte un cadavru
a ceea ce am fost si am ucis
din mine.
Doar orizontul siniliu
si bucla de foc al soarelui
răsărind din necuprinsul apelor,
îmi mai tin cârma dreaptă
asigurându-mă ca voi gasi
țărmul.
Țărmul pe care, printre eșecuri
a naufragiat și împlinirea mea.
Dar cât timp voi naviga,
cât timp voi simți vântul respirând în pânze
voi ști că trăiesc...si că limanul meu exista.

Nu undeva, nu departe și nici aici,
ci pretutindeni unde sufletul meu
se oprește să vadă frumusețea
unirii apelor cu cerul
într-un singur albastru.

Firenze. 2.07.2013 

Sarutul

SARUTUL

Ce-i azi sărutul nostru oare?!
O cupă cu-amintiri fugare
Din care beau pe-ascuns...
Când noaptea
Închide patima in zale.
Ce-i azi sărutul sfânt al nostru?
Doar două buze fără floare,
Cenușă in cadelniți sfinte
Din urne aruncată-n  

zare.

E tot ce-a mai rămas iubite
Din sfânta noastră-mbrățișare,
Sărutul ars pe buza noastră
De flăcări risipite-n mare...
Un jar abia, abia fierbinte,
Într-o cenușă de-așteptare.

6 iulie 2013 

ziua mondiala a sarutului

De dor!

Mi-e și prea cald mi-e și prea frig,
Un pic din toate si nimic,
Când printre înserări te strig.
La căpătâi să-mi spui șoptind
Ce dor ți-a fost de mine.

Mi-e și tăcere și cuvânt
Balsam de rouă ,rug arzând,
Curm vise care nu se sting
În zori de zi, când tot ce-ating
E-o vagă amintire.

De bun rămas ,de bun venit,
Mai lasă-mă să-ți prind in gând
Sărutul cel mai prihănit,
Cu-al pasiunii foc râvnind
Să te topesc în mine.

10 iulie 2013

Nu te preface

Nu plânge!
este tăcerea lacrimilor 
care sapă adânc în stâncile
credinței.
Nu murmura!
cuvinte fără de înțeles,
este tăcerea gândurilor
care ucide fiecare vis
în zori.
Nu striga !
este tăcerea durerilor
care cutremură din rădăcini
speranța.
Dar mai ales
Nu uita!
dincolo de toate aceste pietre
de tăcere
care îți macină fiecare dorința,
fiecare surâs,
fiecare iubire,
tu va trebui sa recunoști
că existi,
sau să minți că nu ai existat
vreodată.

12.07.2013

Sirag de perle

Perlele sunt cuvintele nescrise
Din lacrimile unui suflet de artist,
Scufundate în adâncuri 
De ignoranța celor ce cred
Doar în strălucirea aurului.

Și in timp ce perlele rămân unice,
Orice bătător în metal
Poate imita strălucirea aurului,
Cumpărând suflete deșarte
Orbite de strălucirea puterii.

Perlele sunt tainele ascunse
Ale sufletelor tuturor artiștilor,
Fugind de lanciile aurite ale parveniților
Și ascunse in tainițele adâncurilor
Unde bogăția vieții este...doar albastră.

De aceea perlele rămân unice
Dând strălucire imenselor ape.
De aceea ele sunt râvnite
Mai mult decât aurul sau vesnicia,
Pentru că sunt suflete...suflete de artiști.


16.07.2013

Albastru

Ce spuneți de o noapte albastră?
absolut albastră.
Și ce-ați zice dacă le-am pune aripi stelelor?
si ne-am imagina că sunt vise...
vise implinte.
Ce-ați spune dacă ne-am cuibări in acel albastru?
trup lângă trup
strâns, strâns de tot,
ca albastru să devină și mai absolut.
Ce-ați spune dacă am trăi împreună,
o dată la o veșnicie
o noapte albastră?!
Ne-am trezi oare senini
sau răsărituri,
măcar o dată la o veșnicie ,toți?

Ganduri razlete

1.In pamantul cunoasterii semintele sufletului vor incolti pana la urma.

Neinchinare

Eu nu mă plec nici nu mă-ndoaie anii
Și nu tresar când cumpăna trosnește,
Nu fug din calea arșiței nici ploii
Și nu văd noaptea umbra ce foșnește.

Eu nu mă tem de moarte nici de ură
Stau ca un stâlp infipt in vitregie,
Mi-i vântul martor si credință focul,
Că peste tot si toate eu sunt vie.

Eu nu-mi îndoi genunchii a cădere,
Nici fruntea nu mi-o plec a umilință...
Și-atunci de ce mi-e sufletul in două?!
Și fiecare pas de ce îmi e căință?!

Eu nu mă plec ,nici nu mă-ndoaie anii
Caci fără tine anii nu mă percep ființă.

SCRISOARE PRIMAVERII

Trecut-a toamna risipind farame

 De frunze moarte-n clipa invernala,

Azi orizontul tanar imi sopteste

Ca va fi iar o alta primavara.

Si ochii-ncep timid sa lacrimeze

Din reci cristale inviind lumina,

Imi bat prin ganduri muguri de speranta

Si raze de pacate dulci, retina.

De mai sunt vie si mai simt parfumuri,

De flori de mar si frunze de zapada,

E doar pentru ca nu ma tem de moarte

Si-am invatat sa ma intorc la viata.

Petale de ciresi, amanti statornici,

Intai de toate mie imi presara

Dorinta de-a fugi printre troiene 

De ghiocei si flori de primavara.

Un plop batran se-ntoarce din osanda

Si-si scartie din radacini eternul.

Hai, vino sa culegem primavara!

Si-ndragostiti sa-i vindem scump misterul.

O draga mea, iubita primavara!

Iti scriu intaia oara o scrisoare.

Tu iarta-ma si sa-mi raspunzi in graba,

Cu-o salba de iubiri la cingatoare.

17.02.2013

Nostalgia marii

Sarutul fiecarui val de mare

Ne-a-nvaluit in spume-nlantuirea,

Corali zeesti ,arzandu-ne pe buze

Au sigilat in noi, pe veci, iubirea.

Din palme de nisipuri miscatoare

Reci perle-n parul meu acum se-nsira,

Blestemul scoicilor, ramase fara fala,

In rosuri de apus au stins lumina.

Apollo insasi ,martor fericirii

De-a ne iubi acolo  printre valuri,

Pecete-a pus ,mistificand pe ruguri

Un singur trup nascut... din doua maluri.

27.09.2011

iubiri tomnatice

Ard frunzele, troine de culoare,
Copacii dezgoliți se rușinează,
Și-n toate crengile văd suflete mirate
De frumusețea toamnei la amiază.
Se-aprind în zare parcă si ulucii,
Ii biciuesc cu lăcomie macii
Și ingerii deschid candid portaluri
Prin care triluind își cheamă magii.
Un pictor rătăcit, prin câmpuri aspre,
Pe șevalet rămas fără culoare,
Privește cum sunt toate prinse-n valsuri,
Și azuriul cer dansând cu flori de soare.
Mă-nfrupt și eu din joaca siderală
Și strâng la piept icoana sfântă-a toamnei,
Pe pleoape las să-mi cadă fructe coapte
Si-n mers mă-ngân cu sălciile-doamne.
Bejanii cârd  de frunze si de gânduri,
Îndrăgostiți reinventându-și anii,
Ce-aș mai fugi cu ei din astă lume...
Iubindu-te etern sub vălul toamnei!!!

8.10.2012 Firenze

Amantilor

Deschide-ți palma! lasă-mă să plâng,...
E prea târziu acum să cer iertare
Că am trăit, prin trupuri respirând,
Furate clipe printre reci altare.

Cearșafurile albe vor păstra
Ceva din vina noastră fără vină
De-a fi trăit rătăcitor,cândva,
Secunde dintr-o patimă divină.

Închide ochii! lasă-mă să spun
În loc de un adio,înc-o glumă...
Și-oftatul trist sub buze să-l răpun,
Să-mi amintesc de tine pân-la urmă!

Știu...vei pleca,se va sfârși curând
Așa cum a-nceput,ca o furtună,
Îmi va rămâne palma ta să plâng
Și chipul tău să-mi strige noapte bună.

Și ochi în ochi destinul ne-o uita
Când ochii tăi îmi vor fi lună plină
Iar mâinile în van vor căuta
Căldura mâinii ce le-a fost stăpână.

Deschide-ți palma! lasă-mă să tac,
Tăcerea să ucidă-această vină,
De-a fi iubit nebuni un sfânt păcat,
Trăind zeește-o dragoste păgână.

2003

Chemare

Preschimba-te in farul meu de noapte,

Calauzeste-mi pasul obosit,

Prin frunzele copacilor,in soapte,

Sa te strecori nestingherit.

     Deschide-mi drumul c-o lumina pala

     Sa vad desisul ce se-ntinde-n timp,

     Padurii care seamana c-o sala

     In care un actor s-a pripasit.

Cand ,printre zambete platinizate, 

Va rasari o sfera cu alai,

Tu lasa-ma sa trec...tot mai departe,

Sa caut undeva un colt de rai.

      Preschimba-te padurea mea nocturna!

      De vrei in flacara sau in cismea...

      Si dintr-un colt de lume...ca o turla,

      Sa te amuzi de ratacirea mea.

                  S.Dornei. 1989

Judecata

Cat de multe cuvinte am invatat sa tac,

Cate soapte am inchis in tainitele sufletului meu,

Cat de des am renuntat sa ma revolt

Impotriva iadului ..din gandurile voastre!?

Cat de des!......Cat de des!

Cat de usor v-am iertat pe voi ,de atatea ori,

Calatori nestatornici ai efemerei vieti pamantene,

Doar sa va las iluzia ca eternitata ..exista?!

Sa va amagiti ,inca un veac, ca eternitatea va apartine...

Cat de usor!?.....Cat de usor!?

Si,vai ..ce greu imi este sa ma iert acum,pe mine,

Pentru toate aceste lasitati...de dragul vostru!

Pentru toti cei care s-au mintiti ,ca pot zbura...

Si si-au frant aripile de prima dezamagire.

Cat de las!?......Cat de las!?

Ce nebunie ,sa intorc clepsidra tocmai acum

Cand frica de a va pierde, pentru ca va spun adevarul,

E mai grea si mai fermacata de potiunea regasirii cu voi

Mai presus de reguli  si canoanele propriei morale...!!!!!

Ce nebunie!?....Ce nebunie!?

Hmmm!...insa sunt ,doar ceea ce sunt...unul dintre voi,

Gresind universal....dar vai!...cat de des,cat de usor ..cat de las!?

Rapsodie

Si ploua-ncet in gandul meu,

Stropi reci , cadente fara vers,

In cheia Sol,in cheia Fa,

Taceri de ore, fara sens.

Si cad diluvii-n drumul meu,

Din lacrimi nerostite-n plans.

Bizara muzica de seara

Cu note dintr-un suflet trist.

23.09.2012

Cioplitorul de destine

 O, Tu, sculptor meschin

Risipindu-mi in cioburi 

Destinul,

Tulburând inutil somnul zeilor,

Ucigând cu dalta-ți rece

Credința.

Pun rămășag că prețul

Eternului tău geniu sunt eu...

Ființa.

Coroana ta de lauri

Impletitură a viselor mele uitate, cu

Timpul.

Firenze 19.august.2012

Elegie mainilor

O elegie doar pentru ele :
mâini-artă, mâini-culoare
mâini-sărut.
Culori nevăzute de nimeni,
mâini-gânduri, mâini-trudă,
mâini-durere.
Când toți poeții slăvesc ochii,
ele tac:maini-taină,mâini-mărturie.
Când trubadurii slăvesc buzele iubiților,
ele așteaptă:mâini-putere,
mâini-întelepciune, mâini-răbdare.
Când îngerii își poartă sufletele acasă
ele tac:mâini-rugă, mâini-slavă,
mâini-tăcere...
O elegie din flăcari și pământ...
Doar pentru ele:mâini-suflet,
mâini-credița,
MÂINI.

Firenze 30.01 2012

APUS

Acum mă desprind, ma desprind din tine,

 Eu sunt o frunză mereu in bejanie.

Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp.

Mă desprind rani adanci scrijelind.Și-ți simt

ofatatul cum doare.

Arunc in valiza si acest anotimp,

Anotimpul in care am rodit din tine.

Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp

Vreau doar să las muguri să-nvie.Și mint

că plecarea nu doare.

Dar azi mă desprind...toate trec spre uitare,

Icoană de lut...Eu frunză-n bejanie.

Ai fost ramul meu, pentru prea mult timp.

Pe frunte sarutul ti-l simt lacrimand.Si Doamne,

sarutul cum doare!

3.10.2012

Tu si EU

Dincolo de noi sunt taceri parguite

Pe rugul aceluiasi incomplet destin.

Catafalc de credinte mereu pangarite.

Dincolo de toate esti Tu... si sunt Eu.

Aproape de ceruri sunt vise-nghetate

De frigul minciunii ucise in zbor.

Altare de sensuri mereu ratacite.

Aproape de ceruri esti Tu ...si sunt Eu.

Departe de lume sunt clipele noastre

Prin ceata uitarii regasindu-si drumeag.

Toteme de ganduri jertfite zadarnic.

Departe de lume esti Tu ...si sunt EU.

Aici ,langa mine ,sunt goluri imense

De lungi asteptari serbezind in priviri,

Sculpturi de fecioare, sapate in hauri.

Aici ,langa mine, mai sunt numai EU.

5.10.2012