Navigand

 Navigând

Mi-e sufletul o barcă cu pânze
izbindu-se de toate malurile
pe care am eșuat cu trupul.
Pânzele sfâșiate de rătăciri
îmi descoperă câte un cadavru
a ceea ce am fost si am ucis
din mine.
Doar orizontul siniliu
si bucla de foc al soarelui
răsărind din necuprinsul apelor,
îmi mai tin cârma dreaptă
asigurându-mă ca voi gasi
țărmul.
Țărmul pe care, printre eșecuri
a naufragiat și împlinirea mea.
Dar cât timp voi naviga,
cât timp voi simți vântul respirând în pânze
voi ști că trăiesc...si că limanul meu exista.

Nu undeva, nu departe și nici aici,
ci pretutindeni unde sufletul meu
se oprește să vadă frumusețea
unirii apelor cu cerul
într-un singur albastru.

Firenze. 2.07.2013