Recviem

 Când pașii mei desculți vor fi bătrâni

Iar asta se va întâmpla mult prea curând!-

Pentru a simți respirul Terrei în plămâni,

Voi, să nu-mi amintiți forțat că sunt aici

Lăsați-mă să duc pe tălpi pământul meu

Acolo unde s-a născut și el, acolo sus, la stele.

Și eu am să vă răsădesc pe toți, mărturisind

Spre Marea Amintire-a erei mele.

Eu n-am să vreau să-mi amintesc nimic,

Decât c-am răsărit și-apoi m-am stins

Bătătorind geneza mea de lut

Ca s-o transform în pubere de stele.

Și pentru c-am să uit, probabil, tot

Puneți-mi voi pe-ascuns în buzunare

O toamnă- o primăvară și-un apus,

Un munte, o mare și-un poem frumos

Și câteva scrisori cu ce-ați dori

Să știe Infinitul despre noi

Noi, punctu-acela-atât-de-ndepărtat,

Când trist, când zbuciumat, dar luminos

Tot orbitând prin fantezii albastre..

Spre Marea Amintire-a erei noastre.

22.11.2020

Nu mi-a fost dat să-nvârt ițele lumii,
Și după degetar să țes răbdarea,
Să-mi fac un voal de consistența brumei
Să-mi fie descâlcită veșnic calea.
.

N-a fost s-adun coconii fermecați
Ca în mătăsuri să-mi îmbrac visarea,
Menirea mea a fost să șlefuiesc granit,
Să-mi sap în stânca timpului cărarea.
.

N-a fost să fie altfel! Și de-ar fi?!
Cu chihlimbaruri mi-aș orna viața?
Nu cred! Cu dalta aș răni mortal
Pe aripă de fluture, mătasea.
.

Că n-a fost dat să-mi fie drumul fin,
Ci aspru precum firele de in.

Odă acestui mai

Cum vi se par covoarele de liniști
Căzute printre oameni?
Mie-mi pare
Ca un parfum de regăsite pajiști,
De tânăr liliac scăpat în floare.
E poate mai departe răsăritul
Dar ce culori pierdute,
Azi îmi pare,
C-am regăsit când s-a întors zenitul
Să stea pe cer între pământ și soare?!
Cum vi se pare Terra fără plângeri
De gânduri, de iluzii, de trădare?
Nu vă pare
Că seamănă din nou a cuib de îngeri?
A căror aripi bat fără-ncetare
Ca să creeze unde vii de mare.
Ați observat, o flacără renaște
E farul Venus călăuzitor?
Se pare
Că drumul just el singur îl cunoaște,
Urmat de Carul mic și Carul mare.
Cum vi se par tăcerile astrale,
Sub măști pe chipurile închistate?
Mi-mi pare
O respirație, un panaceu, o stare
O mult prea așteptată vindecare.
2.05.2020

Am văzut azi muguri

Am văzut astăzi muguri,
Se ascundeau de mine,
De jenă, cred,
Sau poate de-atâta frăgezime...
Din întomnarea-mi blândă
Un zâmbet melancolic
Furiș le-am aruncat,
Și i-am văzut pe-agnostici
Cum s-au îmbujorat.
Nu le-am stricat visarea
De a se crede tineri.
Mai bine decât mine,
Ce-am fost o dată mugur,
Cine-ar putea cunoaște
Această-nfumurare,
Când ramul vieții tale
Îți pare veșnic floare,
Mult prea curând și drastic,
Călău al vremii care
Hain te va convinge
C-a fost doar un miraj?