Odă acestui mai

Cum vi se par covoarele de liniști
Căzute printre oameni?
Mie-mi pare
Ca un parfum de regăsite pajiști,
De tânăr liliac scăpat în floare.
E poate mai departe răsăritul
Dar ce culori pierdute,
Azi îmi pare,
C-am regăsit când s-a întors zenitul
Să stea pe cer între pământ și soare?!
Cum vi se pare Terra fără plângeri
De gânduri, de iluzii, de trădare?
Nu vă pare
Că seamănă din nou a cuib de îngeri?
A căror aripi bat fără-ncetare
Ca să creeze unde vii de mare.
Ați observat, o flacără renaște
E farul Venus călăuzitor?
Se pare
Că drumul just el singur îl cunoaște,
Urmat de Carul mic și Carul mare.
Cum vi se par tăcerile astrale,
Sub măști pe chipurile închistate?
Mi-mi pare
O respirație, un panaceu, o stare
O mult prea așteptată vindecare.
2.05.2020