Apropiere

Nu-i așa ,că vei topi și astă noapte,
cu sarea propriei sudori ...
tăcerea trupului meu
înghețat de prea mult timp
în clepsidre?
Nu-i așa, că-mi vei reînvia trupul,
transformat mișelește
într-un ram uscat
de toamnele ce-au înghițit
unul după altul ,
sentimentele?
Nu-i așa ,că dincolo de timpul
ce ne-a biciuit fără milă carnea,
a mai rămas o îmbrățișare ,
ascunsă sub frunzele întomnate
ale atâtor despărțiri,
de noi și de ceilalți?...
Spune-mi doar că este așa,
că a mai rămas o ultimă contopire
netrăită,
doar de noi doi știută,
doar nouă permisă!

Desculti

Uneori îmi pare că pașii sufletului
au rămas fără urmele noastre,
rătăcind bezmetici pe cărări obscure,
cu mâini tremurânde
bâjbâind frenetic
în întunericul
indiferenței.
Uneori îmi pare
că ecoul gândurilor ascunse
derutează ,fără milă ,calea pașilor
ramași fără călăuza sufletelor noastre.

Melancolie

Într-un târg departe, la o masă veche
Plouă și în toamna anilor ce vin
Și se-nșiră-n grabă frunze de poveste,
Pe melancolia ăstu-i timp divin.
*
La o masă veche ,într-un târg departe
Scriu și eu povestea simplă, despre noi,
Scrijelind cu gândul lemnul ud și putred
Amintindu-mi ploaia plânsului în doi.
*
Într-un târg departe , râd de plânsul ploii
Toamna asta-i numai un falsar decor
Peste trupuri goale biciuindu-și moina,
Nostalgii de viață cu parfum de dor.

Intre doua maluri

Un mal al meu , alt mal al tău...
O barcă legănându-se-ntre noi,
orgolioși patetici,
prea sceptici amândoi
să luam întreagă barca
vâslind-o fiecare
cu vâslele unite într-un destin
în doi.

Rămasă goală barca
rămași pustii și noi
udați de lacrimi triste
sub disperate ploi.
O siluietă goală de iolă , la apus,
zbătându-se de maluri
o șansă ce s-a dus,
și între noi doar apă
regrete clipocind...
un mal al meu străine
străin alt mal ,al tău...
În suflete rănite
o apă prea adâncă
inspăimântate maluri
va separa, mereu.

Parfum de mere

Miroase-a mere coapte părul tău...
Și zâmbetu-ți miroase a-mpăcare,
Cu coame răvășite peste timp
Trec galopând mustangii a-ntomnare.

Sărutul tău, ca un nectar virgin,
Din crizanteme și-a furat amorul,
Iar ochii-ți de-ametist îmi sunt potir,
Din care îmi îmbăt ,în valuri, dorul.


Miroase-a mere roșii de păcat.
Pe buze de rubin ,ca o magie,
Strâng timpul care nouă ne-a fost dat
Din vremi de vreme,pentru veșnicie.

Popas la marginea toamnei

Te uiți cum își împletește toamna zilele...
toarse din caiere demult amurgite!?
în baie de galben colorând dulce firele,
brocarturi asprite de prea multe cuvinte.

*
Cu pleduri ruginii peste vânturi sihastre ,
în grabă își țese un giulgi pentru iarnă,
odihna-i pribeagă ,în nopți tot mai vaste
covoare de frunze ucise -ntr-o doară.
*
Panere bogate arogant etalează
muzee cu chipuri și fructe de ceară,
Ea râde și-n joacă un cerc croșetează,
prinzând la un loc amintiri despre vară.
*
Și vezi cum brodează cu fire de vreme
la poalele lumii ,anotimpuri pierdute?!
și țese... și cântă ceva...despre veacuri,
ea știe,si cine n-ar vrea s-o asculte?!