Popas la marginea toamnei

Te uiți cum își împletește toamna zilele...
toarse din caiere demult amurgite!?
în baie de galben colorând dulce firele,
brocarturi asprite de prea multe cuvinte.

*
Cu pleduri ruginii peste vânturi sihastre ,
în grabă își țese un giulgi pentru iarnă,
odihna-i pribeagă ,în nopți tot mai vaste
covoare de frunze ucise -ntr-o doară.
*
Panere bogate arogant etalează
muzee cu chipuri și fructe de ceară,
Ea râde și-n joacă un cerc croșetează,
prinzând la un loc amintiri despre vară.
*
Și vezi cum brodează cu fire de vreme
la poalele lumii ,anotimpuri pierdute?!
și țese... și cântă ceva...despre veacuri,
ea știe,si cine n-ar vrea s-o asculte?!