Între anotimpuri

Sunt precum o iubire interzisă , anotimpurile,
Cu atât mai râvnite cu cât
Par a ascunde ceva din cel care urmează,
Mai întâi frunzele , mugurii și verdele vital
Apoi valurile , arșița și azurul imens,
Frunzele ruginii , panerele pline si ruginiul nabab,
Primele stele înghețate în memorii șubrede
Și albul infinit, și azurul imens și verdele viu,
De aceea iubesc toate anotimpurile,
Pentru că par iubiri care se interzic reciproc...
Si cele mai mari iubiri rămân cele etern interzise.

Apocaliptica

Apocaliptica

Scâlciați de triste fapte,
Rătăciții cei din urmă,
Cerșetori la poarta vieții
Amărâte minți de humă,
Pentru-n dram de măreție,
Ne-mbulzim și dăm din coate,
Fără s-auzim cum tună
Urletul dinspre pustie.
.
Între două lumi absurde,
Pacea pare-a fi o boală,
Între-un astăzi și un mâine
Între dragoste și pâine
Doamne, fără nicio noimă,
Noi alegem să ne doară.
.
Soli ai lugubre credințe
Fără Dumnezeu în vine,
Predicăm în van religii
Dar uităm să dăm o pâine
Celor care-și poartă crucea
Plini de foame, prin ruine,
Printre regi cu mintea goală,
Dinspre astăzi înspre mâine.
.
Între două lumi absurde
Viața pere-a fi o boală,
Între-un astăzi și un mâine
Între dragoste și pâine
Doamne, fără nicio noimă,
Noi alegem să ne doară.
.
Uite, moartea-i mai deșteaptă!
A-nvățat cum să ne-adune
Proști ,cuminți, bătrâni și tineri
Meșteri, genii și mișei
Și-ngenunchi, cu fruntea joasă,
Am ajuns, fără contrângeri
Să cerșim răpuși de teamă,
Suplicând la mila ei.
.
Între două lumi pierdute
Între dumnezei diverși,
Între cântec și lumină,
Între-a fi și-a sta deoparte,
Doamne, fără nicio lege,
Am ales să fim perverși.

Firenze 20. 11.2015

Cum trece vremea!

Cum trece timpul!
.
Cum trece timpul ! Îi adulmec boarea
Printre frunzișul anilor ce-au fost,
Tot mai agale , braț la braț cu clipa
Aglomerați pe-o cale-a vieții, fără rost.
.
Cum trece timpul peste crânguri sterpe,
Lăsând tăcerea strajă peste bolți
Și-nsingurată urma mea se pierde
Într-un pustiu de oameni și roboți.
.
Fac rămășag cu zeii ce-or să vină,
Că timpul veșnic ne va-ntoarce-n lut
Și uneori ne-o arunca , din milă,
Un carpe diem, doar cu împrumut.
.
Cum trece timpul fără să mă-ntrebe?!
Și nici eu n-aș avea curaj să-l mint
Atât aș vrea să știu , atunci când trece
Mă duc spre moarte sau spre nesfârșit?!
10.XI.2014