Sunt precum o iubire interzisă , anotimpurile,
Cu atât mai râvnite cu cât
Par a ascunde ceva din cel care urmează,
Mai întâi frunzele , mugurii și verdele vital
Apoi valurile , arșița și azurul imens,
Frunzele ruginii , panerele pline si ruginiul nabab,
Primele stele înghețate în memorii șubrede
Și albul infinit, și azurul imens și verdele viu,
De aceea iubesc toate anotimpurile,
Pentru că par iubiri care se interzic reciproc...
Si cele mai mari iubiri rămân cele etern interzise.
Nessun commento:
Posta un commento