Cate suflete in mare!

Oh,suflete căzute-n mare
oceane pline de ființe
își sparg de unde și de valuri
neîmplinitele dorințe.
Atâtea date netrăite
din calendare șterse-n grabă,
pe piscurile veșnic ninse
asceții-ascund ,ca pe o dramă
râvnita, frageda nirvană.
Și pajiștile?
fire , fire
atâtea gânduri răsucite!
atâtea amintiri bizare
printre apusuri hărțuite.
Doar norii
spumegându-și chipul
între o culme și o mare
înalță poduri de căință
rătăcitorilor sub soare.
.
Oh, câte suflete în mare!
oh ,câte fericiri pe culme!
și intre el stau tăcute
uscate, firele de lume.

Apocaliptica

Scâlciați de triste fapte,
Rătăciții cei din urmă,
Cerșetori la poarta vieții
Amărâte minți de humă,
Pentru-n dram de măreție,
Ne-mbulzim și dăm din coate,
Fără s-auzim cum tună
Urletul dinspre pustie.
.
Între două lumi absurde,
Pacea pare-a fi o boală,
Între-un astăzi și un mâine
Între dragoste și pâine
Doamne, fără nicio noimă,
Noi alegem să ne doară.
.
Soli ai lugubre credințe
Fără Dumnezeu în vine,
Predicăm în van religii
Dar uităm să dăm o pâine
Celor care-și poartă crucea
Plini de foame, prin ruine,
Printre regi cu mintea goală,
Dinspre astăzi înspre mâine.
.
Între două lumi absurde
Viața pere-a fi o boală,
Între-un astăzi și un mâine
Între dragoste și pâine
Doamne, fără nicio noimă,
Noi alegem să ne doară.
.
Uite, moartea-i mai deșteaptă!
A-nvățat cum să ne-adune
Proști ,cuminți, bătrâni și tineri
Meșteri, genii și mișei
Și-ngenunchi, cu fruntea joasă,
Am ajuns, fără contrângeri
Să cerșim răpuși de teamă,
Suplicând la mila ei.
.
Între două lumi pierdute
Între dumnezei diverși,
Între cântec și lumină,
Între-a fi și-a sta deoparte,
Doamne, fără nicio lege,
Am ales să fim perverși.

Firenze 20. 11.2015