Cate suflete in mare!

Oh,suflete căzute-n mare
oceane pline de ființe
își sparg de unde și de valuri
neîmplinitele dorințe.
Atâtea date netrăite
din calendare șterse-n grabă,
pe piscurile veșnic ninse
asceții-ascund ,ca pe o dramă
râvnita, frageda nirvană.
Și pajiștile?
fire , fire
atâtea gânduri răsucite!
atâtea amintiri bizare
printre apusuri hărțuite.
Doar norii
spumegându-și chipul
între o culme și o mare
înalță poduri de căință
rătăcitorilor sub soare.
.
Oh, câte suflete în mare!
oh ,câte fericiri pe culme!
și intre el stau tăcute
uscate, firele de lume.