catren de iarna

E-albastră de albă ce-i zarea. Și fulgii și sufletul meu
Și parcă ne uită uitarea și parcă-i mai alb Dumnezeu
Arzându-ne sceptic obrajii cu gerul a mii de-ndoieli...
Și parcă a nins prima oară! Sau poate ninsese și ieri?!