seara de iarna

.
Păși apăsați pe umerii nopții
Scârțâie umbre pe ivărul porții
În liniștea serii cât veacul de mare
 Eu totuși îți simt venitul agale;
Sub stele prelinse, câlcând pe cuvinte,
Zăresc o frântură de-un mers înainte
Purtându-și credința în sacul de lână
Și colțul din mine ce încă atârnă
De gândul iudeic ce caută vină
Candelei rămase fără lumină.
Tu iartă-mi suspinul și-apoi resemnarea
Și -aprinde cu iască de doruri cărarea
Pe strană și imnuri ,pe ivărul porții
Lucească iubirea tăcută a nopții!