Apropiere

Nu-i așa ,că vei topi și astă noapte,
cu sarea propriei sudori ...
tăcerea trupului meu
înghețat de prea mult timp
în clepsidre?
Nu-i așa, că-mi vei reînvia trupul,
transformat mișelește
într-un ram uscat
de toamnele ce-au înghițit
unul după altul ,
sentimentele?
Nu-i așa ,că dincolo de timpul
ce ne-a biciuit fără milă carnea,
a mai rămas o îmbrățișare ,
ascunsă sub frunzele întomnate
ale atâtor despărțiri,
de noi și de ceilalți?...
Spune-mi doar că este așa,
că a mai rămas o ultimă contopire
netrăită,
doar de noi doi știută,
doar nouă permisă!