Dor de Bucovina

Dor de Bucovina

Se-nșiruie cu fală milenară
Îngălbenite clăile de fân
Ca falnicii străjeri odinioară...
În Bucovina-i anotimp divin.

Petale tot mai stinse de culoare,
Săgeți de aură cioplite-n fum,
Tot cerul Bucovinei e-o chemare
Întruchipată-n dorul meu nebun.

Miroase-a cetină, a gălbiori si iarbă
Și-n gânduri bat tălăngile absurd
Si focul viu de-acasă se preumblă
Prin viața-mi toată ,ca un pașă nud.

Adie timpul cu balsam bucolic,
Din țara Dornelor pân 'la apusul meu,
Sfâșietor de pur si melancolic,
Bucata mea de rai si Dumnezeu.

Se-nșiruie cu fală rece munții
Zeificati ,prin secole pășind.
Exact așa cum  le pictară sfinții
Sunt toate-acasa...numai eu nu sunt!