Septembrie

Îmi pare o toamnă decolorată și deasă
Cu moine nostalgice picurând in suflete,
Septembrie in voi  pare-o sadică coasă
Tăind, fir cu fir, din adâncuri, clepsidrele.

Melancolic zăvorâți prea devreme ferestrele
Sub aburi de miresme zac triste ființele,
Septembrie parcă v-a arestat în glastre,
Destrăbălând divin ,de unul singur câmpiile.

Dincolo de galben  si picuri de plasmă
Septembrie nu-i decât un soare sihastru,
Bătându-vă blănd la porți cu arome
Colorându-vă iubirile toate-n albastru.

Mai picură el din ochi ploaie de lacrimi,
Un biet păcătos, sentimental si cuminte,
Dar ține in tolbă podoabe de faguri,
Dulcețuri divine rodind din cuvinte.

Și uite-l cum trece,furișandu-se-n treacăt
Prin foșnet de ruguri aprinse-n dorințe,
Septembrie-i doar un amurg înspre veacuri
E sufletul vostru călător spre-nainte.