Intoarcere in timp

Îmi bate soarele-n amurguri
Reînviind sub tâmple sure
Întreaga mea copilarie,
Amprenta mea în astă lume.

Lumini de-nțelepciuni necoapte
Același cânt fatal de Circe,
Descătușând memorii moarte
De pe catarguri prea nătânge.

Secunde frăgezând trecutul
Ecou de râs pe topogane,
Retrimițând apoi, despotic,
Sub arcuri de crepuscul ,anii.

Nici nu mai stiu,de-atâtea timpuri,
Copil de-am fost și sunt bătrână,
Ori m-am născut deja prea veche
Și redevin copil în glumă.

În păru-mi alb ,o lună plină
Trișând își joacă calmă potul,
Căci toate visele-mi de înger
I-au fost jertfite întru totul.

Eu nu de bătrâneți am frică,
Trag storuri de-noptări pe geană.
Că n-am să știu, la ceas de ducă,
Să redevin copil...mi-e teamă.