Nicicând o lună n-a fost mai frumoasă!
Nici stelele mai însetate de lucire,
Nici sufletu-mi mai pașnic și tăcut,
Nici lupii n-au pândit la fericire...
Nicicând mai mult, nicicând mai mult.
În astă seară eu sunt sora lunii,
Sub străluciri apuse doar umbre de-amintire.
E-o tristă pace ce se scrie-n mine,
Când ghem de fum rămâne din iubire.
De lanțul jurămintelor călcate
Nicicând ca astăzi n-am fost mai legate,
N-a spovedit-o nimeni de păcate,
Punându-i giulgi de ore nechemate
Pe aură, exact la miez de noapte.
N-a spovedit-o nimeni de păcate
Mărturisind în apărarea ei,
Jurând pe craii ce-au dorit-o-n taină,
Necruțători amanți și farisei.
Nicicând nu mi-a fost mai tăcută viața,
Știind că mâine vom fi doar trecut
Nici eu nici luna n-am fost mai asemeni...
Nicicând mai mult...nicicând mai mult.
27.07.2013
Nessun commento:
Posta un commento