Eu sunt o frunză mereu in bejanie.
Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp.
Mă desprind rani adanci scrijelind.Și-ți simt
ofatatul cum doare.
Arunc in valiza si acest anotimp,
Anotimpul in care am rodit din tine.
Ai fost ramul meu...pentru prea mult timp
Vreau doar să las muguri să-nvie.Și mint
că plecarea nu doare.
Dar azi mă desprind...toate trec spre uitare,
Icoană de lut...Eu frunză-n bejanie.
Ai fost ramul meu, pentru prea mult timp.
Pe frunte sarutul ti-l simt lacrimand.Si Doamne,
sarutul cum doare!
Nessun commento:
Posta un commento