EROZIUNE

Într-un pumn am adunat lacrimile,
Deformate se scurgeau printre degete
Erodând o cale spre sufletul tău 
Împietrit într-o nepăsare inertă,
Dincolo de prăpăstii fără trecătoare.
***

În celălalt pumn am strâns speranțele,
Strivite până la sânge de dorința
Ca tu să mai fi ,măcar o zi ,carne,
Nu o stâncă aridă, ridicând diguri
În fața rugilor mele aprinzând iasca.
***

Doar gândurile își luau zborul,
Lovindu-se în picaje de alte gânduri,
Căzând apoi ,într-o contopire iluzorie,
Pe țărmurile unei viitoare Atlantide,
În bătaia apusurilor roșiatice.
***

Mi-am împreunat apoi pumnii goi.
Și lacrimile și speranțele se topiseră,
Rămaseră doar aspre vânturi austere
Mângâind chipuri trecătore și străine,
Fără dimensiuni și fără pretenții.

Firenze.15.02.2013