Neodihna

Nici asfințiturile revărsate-n zare

Nu mai ajung să-mi ostoiască truda,

E-atât nesomn în jurul meu, că-mi pare,

C-aud cum trupul meu căznește-ntruna.

Azi, nu mai cer nimic, nici o răsplată,

Vreau doar să-mi curgă a zăbavă tihna,

Și-n vene să aud vuind doar noaptea,

Vâscos prin sănge ,să ascult odihna.

Zadarnic caut rime și mă zbucium,

Nici un poem nu  va-mplini speranța,

De-a-mi așeza în palme calde chipul

Și ele să-mi mângîie-ntruna  fața.

Nici rugăciunile, nici razele de lună

Nu mă ajută să-ți ignor dorinta,

De-a-mi hărtui tăcând, din clipe ,clipa

Și bruma mea de pace și credința.  

3.02.2013