Memento

"Sunt drumul rătăcit de zei cândva
Prin ploi de stele căutând pământul,...
Sunt lacrima jelită-n palma ta
Când să rănești împovărai cuvântul.

Ti-aș da ceva din mine ,de-aș avea,
Dar visele au stins ,în șoapte, totul.
Rămân doar eu cu libertatea-mi grea
Să calc ,prin flăcări,necălcate locuri.

Zăpezi bătrâne-mi sunt acum credința,
Tabloul ce-l admiri e doar plecarea
Cu zei păgâni,să-mi regăsesc ființa
În spații reci ,așa cum e uitarea.

Sunt doar soldatu-nvins de căutare...
Iar solda mea e doar o biată carte,
Căci temerile au pus foc chemarea...
Tu ești... dar ai rămas așa departe."

     FIRENZE.5/02/2012