Noiembrie, doar el...(nou)

Noiembrie, doar el...

Plouă peste lume,
aceleași lacrimi plumburii
aceleași amintiri expirate,
doar oamenii, doar ei,
se minunează de fiecare ploaie,
ca și cum ar vedea un cer plângând
pentru prima oară.
Poate pentru că dorurile lor sunt mereu noi,
poate pentru că le lipsește albastrul bolților
sau poate doar pentru că uitarea e omenească
și au uitat cum ploua altădată
peste lume,
mereu aceleași lacrimi
mereu aceleași nostalgii expirate.
11.11. 2018.