ODA

 Când ultimul gând aprins în candela dorințelor
Nu va mai arde peste înserare,...
transformând în vin rubiniu
Apa mării la orizont,
Când trupurile noastre închise în conchilii blasfemice
Nu vor mai căuta răcoarea unui sărut,
transformând apa sărată în izvor dulce
de aghezmuri nesfințite încă,
e semn că a venit timpul de adio,
că fiecare își va lua jumătatea sa de mare
și ascunsă în buzunarul de la piept
Va călători s-o reverse
pe altă plajă , sărutând altă jumătate
de mare ..străină.

e prea frumoasă și destulă marea
să aparțină unui singur sărut!
Nu crezi?