Un testament

 Când voi pleca spre altă lume să nu mă plângeți pe pământ...
Ajunge-o lacrimă desprinsă din amintirea unui gând,
Și-n noaptea strălucind feroce ,pe-un cer etern de infinit,
Tot numărând noian de stele mă veți găsi într-un sfârșit,
Pălind de-o tainică roșeață, când gândul vostru voi zări
Cum salutând un chip de astru , răceala morții va topi.
Eu vă voi răsplăti rebelă și făra-l zeilor permis
Voi evada din carul mare ,fugind pe-acuns la voi în vis;
Să vă sărut plăpând pe suflet mă voi întoarce înadins,
Și-am să vă cer în schimb să-mi spuneți ce mai e nou în paradis.