Eu sunt o cale fără sens opus
o monotonă, unică distanță
de la geneza lumii spre apus
scânteie într-o infinită rază.
.
Un ochi de geam fixat spre Univers
furând din taine veșnic interzise
neînțeleptul miticului vers
ce-a generat înțelepciuni proscrise.
.
În echilibru peste-acest neant
o cumpănă de clipă suspendată,
puls inimilor care n-au secat.
de setea vieții veșnic însetată.
.
Și dacă voi nu mă vedeți așa,
ori nu e loc de mine-n altă parte
eu totuși sunt!..acolo, undeva
în infinit ,o umbră încă arde.
Nessun commento:
Posta un commento